Plenilunium - Irasίnas (Blestemul)

Capitolul 4 - Secretele ucid

Mult timp... atât a trecut de când nu am mai intrat aici, dar... sper să-mi mai citească cineva povestea, si ce o să mai scriu din ea.

___________________________________________________________________________

Auzind fiecare bătaie de inimă, fiecare privire urmărind-o, Katherine se-n toarse, parcă condusă de cuvintele băiatului. Era acolo, la inceputul tunelului, stând înalt, și puternic în mijlocul tututor.

-Claudiu... Îi spuse ea, uitându-se in ochii lui, iar in următoarea secundă era lânga el, cu mâinile pe capul lui. 

Totul devenea negru în fața ei, iar închizând ochii îl văzuse pe Claudiu întins pe jos, pe un pământ ud, lângă un cort de frunze uscate. Erau sub un cer înorat, iar peste ei începeaeau să curgă picăturile  calde de ploaie.

- Ce-ți amintești? intrebare Katherine, printre dinți, cu o teamâ adânc îngropată în sufletul ei de răspunsul care-l putea primii. Claudiu nu răspunse, chiar daca știa, unde în sufletului lui, ca întrebarea fuse adresată lui. Stătea întins pe jos, cu ochii închiși și cu inima bătându-i la tare, gândindu-se la unde se putea afla. A ajuns în prea multe locuri stranii cu Katherine și Diana încâît, într-un așa moment, nu putea să se gîndească la locul acesta. Simțea picături de apa curgând, și ceva moale sub el. Vântul îi mângâia fașa și părul încet, iar, mișcându-și mâna puțin, atingând lucrul moale de sub el, strângându-l în pumn și ridicându-l, mirosându-l, își dăduse seama că era întins pe pamant sub picăturile de ploaie.

Dar nu putu răsufla ușurat nici măcar pentru o secundă, pentru că nu-și mai putea simți corpul. Fără vroia lui se ridică ușor în aer, deschizând ochii usor, din nou, fără vroia lui. cerul albastru de deasupra lui se înegri, făcându-l să nu mai vadă nimic.

- vreau să știu ce-ți amintești, Claudiu! Vocea insistentă a lui Katherine se auzise peste tot în negrul din jurul lui. cu încercări supraomenești încercă să-și miște capul, chiar și pentru puțin, pentru a putea vedea ce este sub el, sau să o vadă pe ea, dar degeaba. Katherine îl controla, și nu putea să-i scape, decât dacă-i dădea ce vroia.

Dar nu putea să înțeleagă ce vroia să știe... Cu ochii minții văzuse ultima actiune care o făcuse, înainte să îl aducă Katherine în acest vis. Era pe pat, uitânduse pe pereți, încercând să adoarmă... Asta era tot ce-și amintea... În camera lui.. încercând să adoarmă, iar dintr-o data s-a trezit pe holul cel mare, mergând spre sală...

Gândise cuvintele, care le-ar fi spus lui Katherine daca nu-l controla, iar imediat a mai venit o intrebare din partea ei:

- Doar atât?

Da... Jur! Îmi amintesc și prostiile pe care le-am facut înainte de asta, dar nu cred ca te interesează... Totuși.. Am o întrebare...

- Eu pun întrebările, Claudiu. Înțelege lucru ăsta!

Cu aștea spuse, Claudiu auzi un strigăt care-l surzea, iar imediat, din negru, în fața lui a apărut un alb orbitor, iar odată cu lumina orbitoare din nou strigăte, și după aceeea vocii. Două voci de femeii, care se certau, pe o limbă necunoscută lui Claudiu, undeva departe..

- Pomst toi... (o să...)

- Nhil, aduș! (Nu, soră!)

- POMST TOI... EMGATERȚÂ ORS! (Trebuie să... O să-i spun!)

- ERGATERȚÂ GOH, ADUȘ! (Am spus nu, soră!) O femeie urlase ultimele cuvinte, și după aceea se mai auzise un strigăt, dar de data asta mult mai puternic iar Claudiu știa că cineva a pațit ceva grav..

- Katherine, i-al de aici! Femeia care urlase ultimele cuvinte vorbise pe limba lor, iar dupa aceea o auzise pe Katherine spunându-i, ascultând„o pe aceea femeie:

- Claudiu, se pare ca trebuie să facem ceva!