"𝙸𝚞𝚋𝚒𝚛𝚎𝚊 𝚎𝚜𝚝𝚎 𝚟𝚒𝚊ţă. Ş𝚒 𝚍𝚊𝚌ă îţ𝚒 𝚕𝚒𝚙𝚜𝚎ş𝚝𝚎 𝚒𝚞𝚋𝚒𝚛𝚎𝚊, îţ𝚒 𝚕𝚒𝚙𝚜𝚎ş𝚝𝚎 𝚟𝚒𝚊ţ𝚊."
𝙻𝚎𝚘 𝙱𝚞𝚜𝚌𝚊𝚐𝚕𝚒𝚊
Să porți un nume ce semnifică iubire, dar să nu o primești din partea nimănui nu poate f...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
19 Decembrie — 4 luni mai târziu, într-o după amiază de duminică
Cocoțată pe blatul din bucătărie, țintesc cuptorul cu privirea, așteptând ca din minut în minut prăjitura ce-am încercat s-o pregătesc astăzi să fie gata. Crăciunul se apropie cu pași repezi și cu toate că Alma și Martha se ocupă de mâncare și de tot ce trebuie, îmi doresc să pot pregăti singură desertul - bine, unul din ele, restul urmând să fie preparate tot de fete -. Nu sunt sigură dacă îmi va ieși, azi fiind a treia zi când încerc, însă îmi păstrez speranța și încerc până în ultima zi.
Vibratul telefonului îmi întrerupe holbatul și simt cum nervi încep să-și facă apariția, totul fiindcă nu vreau să fiu deranjată tocmai acum și să uit de prăjitură. Doar că, imediat ce privesc spre telefon și aflu cine a îndrăznit să intervină între mine și prăjitură nervii dispar, fiind înlocuiți de un sentiment de bucurie. Același sentiment și aceiași fluturași ce fac tumbe în stomacul meu atunci când Lorenzo e în preajmă sau schimbăm mesaje.
Lorenzo: A ieșit prăjitura de data asta? Ai timp de o ieșire?
Priya: Tocmai ce mă pregătesc să o scot din cuptor. Din afară arată destul de bine, încă nu pot da verdictul. Ce ieșire? Ce mai ai de gând de data asta?
Au trecut câteva luni bune de când am venit aici, de când l-am cunoscut și lucrurile s-au schimbat atât de mult. Însă s-au schimbat în bine. Astăzi sunt o versiune a mea de mii de ori mai bună decât cea de acum ceva vreme și continui să devin mai bună pe zi ce trece. Iar schimbările n-au survenit doar în ceea ce mă privește pe mine ca persoană, cât și în ceea ce-l privește pe tata, chiar și pe Lorenzo și bineînțeles, relația dintre mine și ei. Dacă pe atunci nu-i înțelegeam și nu-mi doream să mă apropii în vreun fel de ei, acum știu că i-am primit în suflet și sentimentele mele pentru ei sunt foarte puternice.
Lorenzo: Vei vedea ce ieșire. În maxim o oră ajung la tine și cu ocazia asta pot să degust orice ai pregătit tu acolo și să mă asigur că nu otrăvești pe nimeni altcineva.
Priya: Și dacă ajungi tu să fii cel otrăvit?
Carlo e tata, e normal să îl iubesc, să țin la el la fel cum și el ține la mine, însă sentimentele ce am ajuns să le dezvolt pentru profesorul meu nu sunt normale. Și nici el nu mă ajută. Din contră, mă determină să îl îndrăgesc, să-mi doresc să fiu tot mai des în preajma lui. Scoate din mine tot ce e bun, dar și ce este rău. Glumele, contrele, zâmbetele, îmbrățișările și alinturile în spaniolă au devenit o obișnuință în ceea ce ne privește și nu lipsesc din discuțiile ce le purtăm zilnic.
Lorenzo: Să nu-mi spui că te temi pentru sănătatea mea... Cine ești tu și ce ai făcut cu mi cielo?
Priya: Nici gând să mă tem de sănătatea ta. Îmi e doar ca nu cumva ca tu, monstruo, să nu depui după plângere, să spui că te-am otrăvit intenționat.
