Broken || Sabrina Carpenter

Capitolul 4

Anterior:

Respira din ce în ce mai greu.Ce se întâmplă?Și de ce sună de parcă își ia adio?

"T-Tati,de ce o spui așa?Știu că mama o să ne vegheze din cer,dar tu esți bine.Tu ești aici."L-am luat de mână,plângând.

"Nu...iubito...te...iubesc."După asta,tot ce s-a auzit a fost un bipăit puternit și țipătul meu.

Holul spitalului:

Știți acele momente când ești nervos pe părinții tăi și îți dorești,inconștient,cele mai rele lucruri?Ei bine,uneori acele lucruri se întâmplă.

"Mell,liniștește-te,te rog..Gata,te implor.."Încerca Cara să mă liniștească.Nu îi ieșea,deoarece mă simțeam din ce în ce mai rău,am plâns în continuu timp de patru ore.

"Da,Cara are dreptate.Vrei să mergem acasă ca să dormi?Sau să mănânci ceva?Orice,doar să nu stăm aici.Îți faci rău singură."Știam că Bradley avea dreptate,așa că am dat afirmativ din cap și am plecat.

După înmormântare,peste două săptămâni:

"Chiar trebuie să merg la liceu?Am pierdut extrem de multă materie.Nu pot să sar un an?Te rog?"L-am întrebat folosind cea mai bună față de câine plouat posibilă.

"Știi,drăguțo,fața aia nu merge pe mine.Și nu,nu poți.O să recuperezi,sunt sigur."Mi-a răspuns zâmbind și luând cheile de pe masa din bucătărie.

Probabil vă întrebați ce s-a întâmplat după,amn,moartea părinților mei.Ei bine,cred că mi-am revenit puțin,cel puțin ca să par bine în public.Încă adorm plângând și încă am coșmaruri,dar cred că o să trec peste.Azi,însă,vine cea mai urâtă zi din an: revenirea mea la liceu.

"Mda,mă așteptam la asta.Hai să mergem,Romeo.Trebuie să-ți luăm Julietta."I-am zâmbit și am ieșit din casă.Înainte să închid ușa,l-am auzit pe inocentul Bradley murmurând câteva înjurături.Eh,nu contează.

În fața liceului;

"Nu vreau.Nu.No.Nope.Nu mă poți obliga.Rămân în mașina asta.Da.Bine?Bi-WOW STAI DE CE MĂ SCOȚI DIN MAȘINĂ?NU,TE ROG!"Da,până la urmă m-a târât până acolo.Nu înțeleg de ce îmi era frică,tot liceul era la picioarele mele.

"Okay,bine,merg.Dar sper să te simți rău,Bradley.O să vorbim acasă,domnule.Nu scapi.Până atunci,pa."M-am uitat urât la el și am plecat cu Cara.

Holul liceului:

Auzeam doar șoapte.Mii și mii de șoapte.Și toți se uitau la mine.Dar nu în sensul bun,și asta era ciudat.

"Am auzit că i-au murit părinții!Oh Doamne,îmi pare atât de rău pentru ea."

"După mine o merita,a fost o scorpie uriașă.Asta e doar karma."

"Uită-te la ea,mai are puțin și plânge.Ha!Sper că acum vede cum ne simțeam toți."

Și multe altele.Dar cea mai rea,cea care chiar m-a rănit,a venit de la Max.

"E așa de jalnică.Nu pot să cred.Cum de am stat cu ea atât timp?Îmi este scârbă.Sunt iubitul unei orfane."Când am auzit asta,am explodat.M-am dus direct la el,uitând de toți ceilalți,și m-am despărțit de el.Evident,după ce i-am dat o palmă și un șut la..zona sensibilă.De abia după mi-am permis să plâng.

Ora de fizică:

"Bine,Sinclair,nu știi nimic.Ești o dezamăgire.Dar ai o explicație.Deci ai scăpat.Și condoleanțe."Mi-a spus Doamna Williams,înainte să fie chemată pe hol de către director.Hm,oare ce s-a întâmplat?

"Clasă,avem un elev nou.Tu,prezintă-te.Hai,îmi iei din oră!"S-a uitat urât la noul elev,care era pur și simplu superb,și s-a dus să se joace pe telefon.

"Amn,hei.Sunt Edward,dar spuneți-mi Ed.Ah,sunt din Canada,și..cam atât.Da,asta e tot.Doamnă,unde mă așez?"E așa timid.Trebuie să îl fac popular.Are potențial.

"Nu-mi pasă.Uite,e un loc lângă Sinclair.Fata blondă dată cu mult prea mult ruj roșu."Când a zis asta,mi-am scos oglinda și mi-am verificat buzele pictate într-un roșu închis.Hm,nu e mult prea mult ruj.

"Wow,tipa are o problemă.Așa este mereu?Dacă da,cred că mă mut la altă școală."Mi-a șoptit el râzând ușor.

"În cazul ăsta caută alt liceu,pentru că asta e o zi bună,amice.Bun venit în iad.Dacă te uiți în față,poți vedea diavolul,care nu poartă Prada,te asigur."I-am răspuns zâmbind.

Cantină:

M-am dus la masa popularilor cu Ed,pentru a îmi începe planul.Însă,nu a ieșit deloc bine.

"Ah,ce căutați aici,tocilarilor?Ați venit să ne faceți temele?"A întrebat Malia,cea mai rea dintre majorete.

"Pardon?În caz de ai uitat,fac parte din populari.Și,din câte știam,poți aduce persoanele cu potențial aici.Așa că mai bine ți-ai schimba lentilele de contact.Oh da,toți știam că le porți."

"Ah,drăguță,au avut loc două schimbări.Unu,nu mai poți aduce pe nimeni.Si doi,tu nu mai ești populară.Nu acceptăm oameni fără familii perfecte.Bye-bye!"Mi-a spus,zâmbind diabolic.

"Stai,ce?Nu,nu,nu!Nu e corect,serios,e cea mai proastă farsă a voastră!...Doamne,voi nu glumiți.."Am rămas fără cuvinte.Ei sunt oamenii cu care am stat atât timp?

"Știți ce?Dacă nu o mai primiți pe ea,plec și eu.Succes,păpușilor Barbie și Ken."Cara s-a ridicat,și-a luat tava și a plecat.

"Ah,Mellisa,îmi pare rău,poate dacă nu mă duceai pe mine era totul okay.Oare ajută să mă duc să vorbesc cu ei?"Mi-a spus uitându-se la mine,deși eu mă uitam în partea opusă,ca să nu îmi vadă ochii umezi.Am rămas fără nimic.Bine,îi am pe Cara,pe Bradley si pe Ed,dar totuși..

"Nu contează,pierderea lor.Hai să găsim o masă."M-a luat de jachetă și m-a tras după ea.

Acasă:

"Șiiii?Cum a fost?Perfect,nu?"A coborât Brad de la etaj când a auzit că am trântit ușa.

"Nu.Ghici ce?Nu mai sunt populară.Nici Cara.Nu pot să cred!Și toți râd de mine,e ridicol.Nu,eu sunt ridicolă pentru că am mers la liceu azi.Știam că mai bine stăteam acasă."Am mers la el și l-am luat în brațe.

"Din câte știu,cei populari te transformaseră.Deci,poate e mai bine așa.Nu crezi?Și o ai pe Cara."Măcar încearcă să mă ajute..

"Da,pe ea și pe Ed,noul elev.E...de treabă..Da,de treabă."Sunt sigură că sunt roșie.

"Awww,Mell a mea e îndrăgostită!"M-a luat pe sus și a început să sară.

"Nu,nu sunt."Ești sigură,Mellisa?

Author's note:

Da,da,da.Par o persoană ocupată,nu?Nah,sunt doar leneșă.

În fine,pe o scară de la 1 la 10,cât de rău a fost? (eu îi dau un 15)

Scuze de cât de oribil e,doar că scriu la ora 2:15 și am avut o zi plină,deci practic mor de somn.Ma mir că nu am adormit cu telefonul în mână.

La media este Edward,jucat de Peyton Meyer.