Broken || Sabrina Carpenter

Capitolul 6

Anterior:

După ce mi-am făcut dușul gândindu-mă la Edward,deși nu știu de ce,mi-am făcut lista de lucruri de făcut.Se pare că am doar două lucruri de făcut:să aflu tot despre Ed,și să mă asigur că Brad și Cara vor fi împreună.Simplu,și totuși atât de complicat.

Dimineața următoare:

"Melissa,dacă nu te trezești în cinci secunde,intru și nu vrei să intru!"Urlă Bradley nervos.Îl înțeleg,sincer,adică mai am doar zece minute ca să ajung la timp la ore,iar eu sunt încă în duş,de jumătate de oră.
"Calmează-te,Brad,și te rog nu intra,ultima dată când m-ai văzut în costumul Evei era când eram mică,și chiar îmi doresc ca lucrurile să rămână așa,da?Merci."Am așteptat puțin să aud ce reacție are.După câteva secunde de liniște pură,am auzit un "Ew!" distant.Perfect,exact reacția pe care mi-o doream.Am început să râd și am mers la dulap,încercând să îmi aleg o ținută decentă.

Peste cinci miute:

"Sunt aici,sunt aici!"Țip eu în timp ce alergam pe scări,sperând să nu mă împiedic și să cad în nas.Am fugit până la masă și am luat un baton de cereale,încercând să îmi leg șireturile pantofilor în același timp.
"Ah,ce încerci să faci?Să dai probă la circ?Sincer,nu ești talentată."M-am întors spre Bradley,încercând să mă uit la el cu cea mai înfricoșătoare față a mea,dar batonul din gura mea nu a ajutat prea mult.
"Ha,ha,ești foarte amuzant azi,Brad.Mi-a plăcut gluma asta,nu o mai face."Şi-a deschis gura încercând să vină cu o replică,însă liniștea din bucătărie este dovada că a eșuat.
"Ahem,okay.Hai,nu vreau să întârzii azi,Mel."Şi-a pus mâna pe spatele meu și a început să mă împingă ușor spre ușă.

La liceu:

"Pa,Bradley."I-am zis,și am încercat să îl iau în brațe,dar m-a împins pun și a râs.
"Nu,nu meriți să mă iei în brațe."A râs,și după mi-am scos limba.
"Pe bune?"M-am uitat la el două secunde și am sărit la el în brațe."Pentru că nu pare să ai o problemă cu asta."Am râs,în timp ce el încerca să mă împingă în glumă.
"Da,da,în fine.Acum mergi,chiar nu cred că să întârzii e o idee bună."I-am ascultat sfatul,și am ieșit din mașină.

A treia oră:

Oh,da,ora de engleză,supranumită singura oră pe care o suport.Singura oră la care chiar îmi place să învăț.Singura oră unde chiar mă descurc extrem de bine.Şi singura oră unde stau în bancă cu Max.
"Uite cine e aici,mica delicventă.Ar trebui să țin sticlele de apă departe de tine,pisi?"A început când m-am așezat pe scaunul meu.
"Uite,Max,nu am chef de glumele tale proaste.Trebuie să ne suportăm doar o oră,nici un minut mai mult.Poți să taci o oră?"L-am întrebat în timp ce îmi scoteam caietul și pixul,deși nu cred că o să am nevoie de ele.Domnişoara Atwell preferă să predea prin filmulețe și prin practică,unul din motivele pentru care o ador.
"Nu,scumpo,mă cunoști,știi că nu îmi pot ține gura închisă,fie că vorbesc,fie că fac alte chestii cu ea.Tu ai fost iubita mea,știi bine la ce mă refer."Mi-a făcut cu ochiul,în timp ce eu încercăm să îl ignor,dar nu îmi ieșea.
"Îți bați joc de mine,nu?Ăsta e fost cel mai scârbos lucru pe care l-ai spus.Oh,și ca să știi,nu erai bun la acele chestii."I-am zâmbit ironic,I-am făcut cu ochiul și apoi mi-am scos telefonul din geantă,punându-mi căștile în urechi,singura mea distracție până vine Domnișoara.
"Uite,baby,tu nu o să mă ignori-"A vrut să spună mai multe,dar a fost întrerupt de ușa care tocmai s-a deschid.Salvată de profesoară,presupun.

După oră:

"Și cam asta e tot ce trebuie să faceți pentru temă,o zi bună în continuare,copii."Ne-a zâmbit ea și a ieșit din clasă,fiind urmată de o turmă de elevi care nu doreau să stea mai mult decât e necesar într-o sală de clasă.Eram extrem de aproape să fac și eu parte din grup,dar Max m-a oprit când m-a luat de braț,forțându-mă să mă întorc cu fața spre el.
"Ce mai vrei acum?M-ai enervat destul pentru un an întreg."Nu mi-a răspuns,era prea ocupat să se uite fix în ochii mei.Când face asta,aproape îmi amintește de Max pe care îl știam înainte,Max pe care nu îl știa nimeni,Max cel sufletist,Max care ținea la oameni atât de mult,încât nu îți venea să crezi că e același Max de la liceu.
"Scuze,știu că sunt un porc,dar nu știu cum altfel să mă port.Ştii doar cum e,trebuie să fi fără suflet ca să rămâi sus."Eram atât de apropiați încât şoptitul lui se auzea de parcă urla.Eram atât de apropiați,încât dacă mă mişcam cât de puțin posibil,buzele noastre s-ar atinge.Eram atât de aproape,și totuși atât de departe.
"Termină,te rog.Te cunosc,Max,știu că dacă vrei,poți să fi minunat,dar îți e frică să nu râdă cineva de tine dacă te schimbi.Poți să fi perfect,însă nu vrei."În privirea lui se vedea că știe că tot ce îi spun e adevărat,dar nu vrea să recunoască.Îi e frică,cum îmi era și mie înainte.A încercat să mai spună ceva,dar cuvintele nu îi ieșeau din gură.În schimb,m-a luat în brațe și m-a ținut strâns,ca și cum ăsta ar fi felul lui de a îmi spune că am dreptate.Am simțit ceva în buzunarul din spate al blugilor,dar cred că a fost doar imaginația mea.
"Ah,da,mersi pentru asta,Melissa.Serios,mulțumesc."Era extrem de serios,de parcă ceva rău o să se întâmple în curând.
"Pentru nimic,Max.Dacă vrei să te schimbi,fă-o.O să te simți mai bine,îți promit."I-am zâmbit ușor,mi-am luat geanta și am plecat.

Ultima oră:

"Și acum încălziți soluția.Nu,nu atât de aproape,știu că vreți să scăpați de școală,dar dacă aia explodează,o să scăpați și de viață!"A început să urle Domnul Ryan,profesorul nostru de chimie,la doi colegi care încercau să facă în experiment.
Dintr-o dată,ușa s-a deschis și în clasă a intrat directorul."Melissa Claire,vreau să vi cu mine,acum.Am auzit că fumezi în incinta școlii.Sper să nu ai nici o țigară la tine,Melissa."Confuză,am ieșit din clasă,încercând să ignor privirile tuturor colegilor.
"Domnule,de la cine ați-..Max?"Am rămas blocată când l-am văzut pe Max pe hol,lângă director.Şi-a ridicat capul din pământ,și s-a uitat în ochii mei.Ochii lui plini de vină și părere de rău,blocați pe ai mei,plini de lacrimi și durere.A mimat 'Îmi pare rău.',și Şi-a aplecat capul din nou.
"Melissa,sper din tot sufletul că nu ai nimic la tine,ai fost o fată destul de cuminte până acum,şi chiar nu vreau să fiu nevoit să te suspendez."Am mers în liniște până în biroul lui,unde paznicul școlii se afla,ca să mă percheziționeze.S-a uitat în geanta mea,și nu a găsit nimic.Nici în jachetă.Când credeam că totul e okay,și nimic nu o să se întâmple,s-a uitat în buzunarele pantalonilor.
"Păi uite ce avem noi aici.Nu doar o țigară,un pachet întreg.Fata asta e pregătită,se pare."M-am uitat spre Max,și l-am văzut cu ochii închiși strâns,ca și cum nu vrea să fie aici,ca și cum regretă ce a făcut.Si-a deschis ochii,s-a uitat puțin la mine,și s-a întors,nu înainte să văd o singură lacrimă pe obrazul lui.Îşi mușcă buza,încearcă să se abțină să nu vorbească.
"Melissa,nu îmi vine să cred.O țigară,puteam să mă prefac că nu e nimic grav,că ai uitat-o acolo de ultima dată când ai fumat în oraș,dar un pachet?Asta e rău,domnișoară Claire.Foarte rău."Îmi spunea directorul în timp ce dădea dezaprobator din cap.Nu puteam să îi spun nimic,nu m-ar fi crezut dacă i-aş spune adevărul.Şi,dintr-un motiv anume,nu sunt în stare să îl pârăsc pe Max.Încă țin la el,și chiar părea sincer mai devreme.
"Îmi pare rău,Melissa,dar ești suspendată trei săptămâni."Nu știam ce să spun,așa că am dat din cap.Mi-am luat geanta,și când am vrut să merg spre clasă,clopoțelul a sunat.
"O zi bună,domnișoară Claire.O să te văd din nou în liceu peste două săptămâni."Mi-a spus el cu părere de rău.
"Da,domnule.O zi bună."A fost tot ce am reușit să spun fără să plâng.Am trecut pe lângă Max,care şi-a întins puțin mâna ca să mă oprească,dar a rămas blocat,apoi s-a răzgândit.Evident,e tipic lui.Vrea să facă ceva,dar partea lui de nesimțit intervine,și apoi se blochează,și renunță.

Author's note:
Nici nu o să mai încep cu scuzele.Sincer,nu are rost.Ştiu că sunt o autoare leneșă,dar o să încerc să postez mai des,ca o persoană normală.Muțumesc celor care citesc cartea,că suportă "programul" meu.Love ya!❤