Broken || Sabrina Carpenter

Capitolul 1

Înainte să încep,aș vrea să știți că este prima mea carte,așa că dacă aveți sugestii sunt mai mult decât fericită să le primesc.Dar,vă rog,doar critici constructive.Okay,acum să începem.

Melissa's POV:

"Bună dimineața,domnișoară Claire." îmi spuse Bradley,valetul meu.Bine,defapt doar se antrenează în a deveni unul.În realitate este un prieten de familie.

"Hei,hei,de câte ori ți-am spus că îmi poți spune Melissa?Serios Bradley,nu este nici o problemă.Din contră,e cam ciudat să îmi spui 'domnișoară',sincer.Ma face să mă simt mai mare ca tine,cănd în realitate este invers."

"Oh,da.Scuze,Mell,doar că nu îmi doresc ca părinții tăi să audă,și uneori uit că ei nu sunt cu noi mereu.Și nu sunt așa de mare.Doar cu 3 ani mai mare ca tine.În fine,haide,este prima ta zi în clasa a XI-a,și nu cred că vrei să întârzii,nu?"Când am auzit ce a spus,am simțit cum bătăile iminii mele deveneau din ce în ce mai rapie,iar emoțiile puneau stăpânire pe mine.De ce am emoții?Nici eu nu știu.Până la urmă,fac parte din grupul popularilor,deci ar trebui să fie perfect.

"Ai emoții,nu?Stai calmă,totul va fi perfect,cum este mereu.Știi că așa va fi.Pregătește-te,dar repede.Mai ai doar 30 de minute.Succes."Și cu asta a ieșit din cameră,lăsându-mă într-o mini criză de agitație,provocată de cel mai stupid motiv.Ținuta mea.Știu că este aiurea,dar nu mă pot abține.Așa am fost de când sunt populară.

După ce am găsit ținuta perfectă,mi-am luat geanta și am coborât.În bucătărie mă așteptau părinții mei.Mă mir că sunt acasă,de obicei la ora asta erau la muncă.

"Bună dimineața dragă,avem niște vești!" îmi spuse mama cu un zâmbet pe față.

"Ce este?" îi întreb după ce am gustat din clătitele din fața mea.

"Mâine plecăm într-o călătorie de afaceri!" de data asta a răspuns tata.

"Perfect!Mă duc să-mi fac bagajele!Ce contează dacă întârzii puțin la ore.Este prima zi,totuși." am exclamat.

"Oh,dragă,mă tem că tu nu vi cu noi." mi-a spus mama,făcându-mă să rămân blocată.

"Poftim?De ce nu?!Nu e corect,nu voi accepta asta!"

"Scumpo,nu ține de tine.Ține doar de noi,și decizia este finală.O să rămâi aici cu Bradley și punct." Nu se poate așa ceva.Niciodată nu s-a întâmplat asta.Nu,trebuie să fie o glumă proastă sau ceva.

"Stim la ce te gândești,Melissa,și nu,nu este o glumă.Nu poți pierde nimic din ce se predă,deja notele tale sunt teribile.Dacă mai scazi mult,rămâi repetentă,iar noi nu suntem o familie de repetenți.Am fost destul de clară?" Tot ce am putut dface a fost să dau afirmativ din cap.Până acum,nu mi-au vorbit așa aspru.Ce se întâmplă?

În fine,nu pot lăsa o chestie minoră ca aceasta să îmi strice ziua.Nu voi lăsa asta să se întâmple.După ce am mâncat,am mers afară,unde Brad mă aștepta în mașină.

"Pregătită să îi dai gata?" mă întrebă cu un zâmbet pe față.

"Evident,când nu am fost eu pregătită de ceva?"

"Păi,a fost atunci la carnaval când-"

"Aveam doar 7 ani,când o să treci peste?"
"Niciodată.Acum hai,urcă." îmi spuse în timp ce se abținea să nu râdă.

*la liceu*

Emoțiile au distpărut total.Acum,mergeam pe coridorul plin de adolescenți care evindent nu își doreau să fie aici,privindu-i cu superioritate.Până la urmă,ei nu erau nimic în liceul asta,pe când eu eram.Mi se pare corect să mă port așa.