Blestem Regal

Prolog

  În vremuri de demult, când magia curgea la fel de liber ca râurile și vântul, trei regate își împărțeau pacea și puterea lumii. Aceste regate se aflau într-un echilibru fragil, la granița dintre lumină și întuneric, păstrând tainic o alianță de supraviețuire.

Cel dintâi era Regatul Vampirilor, unde noaptea era un aliat etern și stelele păreau mereu la îndemână. Ascuns între păduri întunecate și străjuit de munți abrupți, acest regat trăia în umbră, înconjurat de mister. Conduși de o prințesă cu sânge rece și o forță de nestăvilit, vampirii păzeau legile lor seculare, învăluiți într-o aură de teamă și respect. Fiecare generație din acest regat crescuse cu ideea că puterea lor le era menită să domine, dar și că umbra are un preț.

Al doilea regat era cel al vârcolacilor, născuți sub luna plină și crescând sub vraja ei. Teritoriile lor sălbatice erau întinse, iar poporul lor, stăpânit de instinct și loialitate, își găsise pacea în ritmurile naturii. Prințesa lor era cunoscută pentru puterea sa de a înfrunta și cele mai aspre nopți, de a simți chemarea lunii în oase și de a se transforma cu ușurință într-un lup feroce, capabil să apere regatul cu prețul vieții.

Cel din urmă, dar nu mai puțin temut, era Regatul Vrăjitoarelor. Un loc de mister și întuneric, unde se împleteau blesteme și vrăji, iar puterea era ținută în echilibru prin secrete străvechi. Prințesa lor, cu ochi adânci precum oceanul, își învățase arta de a citi stelele și de a călăuzi magia, având la dispoziție blestemele cele mai necruțătoare.

Într-o iarnă nemiloasă, când frigul părea să înghețe până și sângele, aceste trei regate s-au aflat la un pas de o alianță ce părea de nezdruncinat. Fiecare regat promitea să-și aducă cele mai puternice forțe pentru o unire care să le asigure viitorul, iar reginele mamă își învățau deja fiicele despre jurământul sacru. Prințesa vampirilor, în vârstă de doar șaisprezece ani, fusese promisă în căsătorie unui prinț din regatul vârcolacilor, iar vrăjitoarele juraseră să sprijine uniunea lor, oferindu-și magia pentru a proteja legătura dintre cele două regate.

Însă noaptea acelei ierni amare a devenit punctul de cotitură pentru lumea lor. O prințesă din regatul vrăjitoarelor, sora mai mare a actualei conducătoare, legată prin jurământ de nobilul vampir, a fost cea care a înfăptuit trădarea fatală. Într-un moment de necugetare, ea și-a oferit jurământul secret vârcolacilor, împărtășind forțele întunecate care trebuiau să fie de partea alianței. Astfel, alianța care trebuia să asigure pacea a fost călcată în picioare, iar magia s-a întors împotriva lor.

În încercarea de a profita de puterea nelimitată pe care o râvneau, au declanșat un ritual necunoscut, forțând astfel o vrajă ce ar fi trebuit păstrată tainic. O lumină orbitoare a străpuns văzduhul, iar vânturile înghețate au cuprins întregul tărâm. În acea noapte, stelele au căzut ca lacrimi, luna s-a ascuns în spatele umbrelor, iar întunericul a pecetluit blestemul între cele trei regate.

Acest blestem își făcea loc adânc în sângele lor, legând destinele celor trei prințese ce urmau să conducă fiecare regat, menite să poarte cu ele povara unei trădări ce avea să le umbrească viețile. Erau condamnate la o soartă nesigură, una în care doar o alegere pură le putea oferi scăparea. Dar iubirea, deși puternică, era și primejdioasă în asemenea vremuri.

Astfel, în generațiile ce au urmat, fiecare prințesă născută sub semnul acestui blestem a fost avertizată că doar găsirea alesului – cel menit să-i fie alături cu inima și sângele – putea să le elibereze. Însă prețul era cumplit: iubirea lor trebuia să fie adevărată, să fie gata să înfrunte orice sacrificiu.

Acum, la ani distanță de acea trădare, legătura dintre regate e mai fragilă ca niciodată, iar fiecare prințesă este conștientă de datoria sa – să descopere adevărul despre puterile sale, să înfrunte pericolele ce pândesc în umbră și să-și găsească alesul înainte ca blestemul să îi frângă destinul. Numai astfel, fie prin iubire, fie prin suferință, ar putea să înfrunte întunericul.