Fetița

212 18 7
                                    

-Ce?
-Da tu... de ce fugi?
-Nimic ... Nu-i treaba ta. Lasa-ma!
-S-a terminat.Poti sa mergi acasa.

Era o fetita de vreo 10 ani.
Ea merse mai departe pe alee.Ma uitam spre ea cum pleaca. Era imbracata intr-o rochita alba, cu parul negru intens.
S-a oprit deodata si a disparut fix atunci cand am vrut sa o strig.
-Fetito, stai! Ce se intampla cu mine?

Nimic.M-am pus in mijlocul alee si am inceput sa plang.Mi se scurse rimelul si aratam ca o fantoma.Mi-am sters nasul si m-am uitat la ceas era ora 3:15.

Am mers spre casa si ajunsa , m-am culcat.
A doua zi...

-Cassie...
-Lasa-ma sa dorm!
-A venit Helen.
-Ce?
M-am sculat repede din pat si am fugit ca o tornada la parter.
-Helen a vrut sa iti spuna ceva...spuse mama
-Si ea unde e?
-Aici... chiar in fata ta. Te simti bine?
Nu o vedeam. Ce se intampla cu mine.
In spatele mamei era o oglinda. O vedeam doar prin ea. M-am apropiat de oglinda si ea incepuse sa rada. Ii vedeam chipul malefic. Arata oribil.
-Helen...spun eu... Ce s-a intamplat cu tine?
Deoadata aud in spatele meu .
"Cassie , vei muri."

Fug in camera mea si stau acolo.
"Cassie, nu te poti ascunde de mine"
-Ce se intampla cu tine ,Helen?Nu te mai recunosc! Eram cele mai bune prietene...acum vrei sa ma omori?
"Noi n-am fost niciodata prietene, nenorocito!"
Atunci masa se rasturnase si era sa cada peate mine. M-am speriat de moarte.

Vad dintrodata fetita.
-Fetito? Cum ai ajuns in casa mea?
-Cassie esti bine? striga mama iar eu incui repede usa.
-Da mama , totul e inregula.

O auzeam pe Helen cum incepea sa rada.
-Helen...sopti eu, te rog pleaca!
Deoadata fetita se transforma in ingerul negru.
-Ce se intampla aici?
Negru, iarasi.
O vedeam pe Helen cum se lupta cu ingerul.
-Las-o in pace pe Helen! Pleaca!
"Helen e rea , Cassie, e un demon . "
Veni repede spre mine si ma lua de mana apoi disparu. La fel si Helen.

-Ce se intampla aici?
In capul meu erau doar imagini cu sange, sange care se scurgea picatura cu picatura...
"Asta e sangele tau...care se va scurge picatura cu picatura"
Iar incepeam sa tremur.

Ultimul cuvantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum