Padurea

132 13 2
                                    

Eram doar eu in camera. Imi era asa frica.Simteam cum inima vrea sa imi sara din piept.Nu stiam ce se intapla cu mine.

A doua zi:

Ma trezesc greu si de abea ma dezmeticesc. Simt ceva rece ca gheata la spate. Imi vajaie capul.Deschid ochii incet si respir greu. Eram pe jos in iarba.                                                                         -Ce e asta?Unde sunt?!                                                                                                                                      Eram intr-o padure.Eram ingrozita.

Deodata se aude telefonul care era la un metru distanta de mine.                                                                    Am primit un mesaj cu numar necunoscut : "Aici vei trai pe veci in chinuri!"

Pe veci in chinuri?In padure?                                                                                                                               Alerg ca o descreierata pana dau de un mormant parca. Cand am citit am ramas cu gura cascata. Siroaie de lacrimi se prelingeau pe obrazul meu cand am citit ce scria : "Cassie Havana decedata acum 18 ani"

-Nu mai inteleg nimic!

"Aici tie locul Cassie!"

Suna alarma. Incep sa tip.Sunt acasa.Eram toata transpirata si gafaiam.

-A fost doar un vis stupid!

Ma scol din pat si merg la bucatarie sa imi fac micul dejun.Cum mama nu era acasa am pus o melodie si am dat volumul la maxim.

Ma uit pe geam si nu imi venea sa cred ce vad! Era iar "mormantul" meu.Ies repede in fata casei si ajung intr-o padure. Padurea pe care am visat-o.Cand m-am intors nu mai eram in fata casei. Incep sa alerg si apoi tip 

-De ce imi faci asta ? Cine esti tu?!

Nimeni si nimic. Ma asez pe jos si incep sa plang apoi imi sterg nasul cu maneca. Rimelul meu acum era intins pe toata fata. Eram singura intr-o padure langa mormantul meu.Nu mai stiam ce sa fac.Eram disperata.

"Nu mai poti pleca de aici!"


Ultimul cuvantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum