Bound | H.S. | Romanian Translation

Chapter 2

ÎN CARTEA ACEASTA, DYLAN E NUME DE FATA

Δ Toată lumea are o poveste , și depinde de tine dacă vrei să o auzi Δ

Dawn's POV

M-am așezat pe pat , simțind fața mea tensionată din cauza lacrimilor care mi-au căzut în timp ce dormeam. Stropii mari și zgomotoși de ploaie nu mă ajutau. Mi-am mutat părul de pe față , corpul meu fiind transpirat , iar un aer rece aluneca de la gât până la degetele mele de la picioare.

M-am dat jos din pat , mergând spre fereastră , pentru a verifica dacă este blocată. Apăs cu vârful degetului fereastra , picăturile cădeau ușor pe geam , acum schimbându-mi privirea spre oraș.

Mintea mea fiind încă la visul de noaptea trecută. Acesta a fost înspăimântător și puțin traumatizant , dar cel mai mult a fost ciudat. Un trăznet puternic de furtună s-a auzit , viteza ploii începând să accelereze. Nu am putut ajuta , dar m-am simțit ciudat atunci când am văzut oamenii începând să fugă pe trotuarele îmbibate cu apă.

Oftând , m-am întors înapoi în pat , strângându-mi perna în brațe. Am încercat să-mi închid ochii și să adorm , dar nu puteam. Stăteam așa de minute , care se transformau în ore și în tot acest timp nu am avut curajul să clipeasc.

Mi se spune că gândesc prea mult , 24/7  mintea mea stătea activă , atâtea gânduri încât câteodată mă dobor și mă obosesc. Dar dacă gândești mult înseamnă că ești curios și după spusele lui tata "Curiozitatea a omorât pisica" iar eu mereu gândeam "Pisica are 9 vieți , riscul nu este mare"

Gândindu-mă la acele amintiri , inima mea s-a 'încleștat'. Obișnuiam să cred că eram singură , dar aici ploaia îmi este prietenă. Stăteam în pat și pur și simplu încercam să nu adorm.

Acest vis m-a deranjat atât fizic , cât și psihic. Eu aleg să nu trăiesc în el  , poate că l-am visat din cauza mâncării pe care am mâncat-o aseară...da , nu știu.

Privind încet spre geam , am observat cum afară începuse să se lumineze puțin , ploaia mai liniștindu-se.

Orașul era gri , aproape trist , dar mie îmi plăcea așa. M-am dat din nou jos din pat îndreptându-mă spre holul meu pustiu , imediat aerul rece îmbrățișându-mă. Simțeam fiorii pe pielea mea , atunci când am atins peretele doar ca să găsesc întrerupătorul. Odată ce l-am simțit , l-am aprins și am intrat în baie pentru a-mi face un duș. Mi-am dat hainele jos și odată ajunsă în fața oglinzii , mi-am atins obrazul și buzele pentru a vedea dacă am zgârieturi.

Am început să oftez sau poate doar să râd de mine pentru că am făcut asta. A fost doar un vis , nimic mai mult. Pășind în duș , perlele calde de apă îmi mângâiau spatele , eu întrebându-mă dacă așa s-ar simți si ploaia. Mi-am închis ochii,  acum fiind în lumea mea.

Am ieșit din duș , mi-am înfășurat într-un prosop și am pășit înapoi spre camera mea. M-am așezat pe marginea patului și am început să îmi dau cu loțiune pe corp până mi-am auzit telefonul sunând.

Mi-am ridicat telefonul ca să mă uit la apelant. Poate ea mă poate ajuta să-mi schimb starea de spirit sumbră , lipsită de viață sâmbătă dimineața.

"Hei." Zise ea.

Am oftat furioasă , știind unde va duce această convorbire. "Ce s-a întâmplat?" Spun , ținându-mi telefonul între ureche și umăr , în timp ce căutam ceva de îmbrăcat.

"Se întâmplă din nou." Inima mea s-a frânt atunci când i-am auzit cuvintele.

"Este posibil ca eu , Phoenix și Harley să mai întârziem? Nu vreau ca ele să asiste la argumentările părinților noștri." Ea zice încet.

"Desigur că poți." Declar. Nu-ți poți lăsa prietena cea mai bună în această stare , nu-i așa? Am închis telefonul în cele din urmă , mi-am ales o ținută decentă și tot ce făceam acum era să le aștept.

Devenind neliniștită, ma duc în jos pe hol și sărind peste ultimele scări pe care micul meu apartament le avea ajung în bucătărie. Îmi pun ceainicul pe aragaz, mă pregătesc să fac ceai pentru mine și Dylan, iar pentru surorile ei fac o ciocolată fierbinte.

Am apucat câteva cani de pe raftul de sus, aproape scăpandu-le atunci când am auzit niste vibrații a unor bătăi urgente în ușă.  Le asez pe tejghea și merg sa deschid ușa unde dau peste doua gemene hiperactive și de Dylan care părea obosită.

"Bună!"  Phoenix spune si ma apucă de tivul tricoului meu mare.  "Hei, fetelor" le invit pe toate înăuntru.

Harley și Phoenix alerg nerăbdătoare pe canapeaua mea mica în timp ce Dylan mă urmărește în bucătărie.  "Vrei sa vorbim despre asta?"  Întreb, amestecând băuturile și dandu-i o cana.

Ridică din umeri nepăsătoare în timp ce se uită la băutură.  Am luat cele două cești de ciocolata calda și am mers spre Phoenix și Harley care par să fie hipnotizate de "Găsirea lui Nemo", pundu-le ceștile în fața lor pe masa de cafea. După asta ma reîntorc la Dylan.

Avea fata în mâini și ceaiul era ușor vărsat pe tejghea.

"De ce nu se despart?" 

Se uită la mine.  Pungile de sub ochii ei sunt destul de evidente.  "Tot ceea ce par să facă este să aibă grijă de ei înșiși, nu de noi, de copiii lor. Vreau să mă mut, dar nu le pot face asta lui Phoenix și Harley."

"De ce nu petreceți o noapte aici cu mine? Putem comanda mâncare chineză și sa avem o seara plină de filme?" O intreb. Privirea de pe fața ei arată că se luptă între argumente pro și contra. 

"Haide, va fi o modalitate buna de a uita de toate necazurile".  I-am apucat umărul și am ciupit-o jucăuș.

"Bine"

-------

După ani și ani am postat și eu. Am tradusă toata cartea, sunt cateva capitole, autoarea văd că a uitat complet de ea și o sa le postez zilele astea dacă văd că mai am pentru cine. După ce o s-o postez pe toată, o să încep editarea așa că scuzați-mi greșelile sau propozițiile fără sens. Aceste capitole sunt traduse de 2 ani și am decis că  nu are rost să le pastrez pentru mine avand in vedere că am muncit la ele. Va pup