Gossip Girl

Capitolul 2

„Of...a naibi panaramă. Oare care o fi scris asta?” Întrebarea asta mi-am pus-o tot drumu spre casă. Mai că mă bufnea râsul,dar totuși eram tare curioasă. Mergeam pe trotuar cu ochii în telefon,încercând să-l sun pe Lumier să mă ia cu limuzina,dar abia de mă țineam pe picioare cu platformele astea. Mai și țineam într-o mână caietele de notițe. Îmi epuizau încheieturile. Mă enerva din ce în ce mai tare faptul că Lumi nu răspundea! Aproape că îmi venea să-l concediez,dar na...e implicat în chestia cu mama. Merg eu ce merg și în spatele meu se aude un claxon. Pfiu...mă mai și speriase. Era Justin. My perfect boyfriend ever! Scoate el capul prin trapa mașinii..:
- Hei străino! Ai nevoie de o cursă. *zâmbind șarmant*
- Însfârșit! *deschizând ușa* 
- Ce e dragă? 
Nici n-am intrat bine, că el mi-a luat toate caietele ce le țineam în brațe și le-a pus deopare,mă trage mai aproape de el și mă sărută senzual. Era plăcut...dar am avut un moment de ezitare și l-am împins ușor cu palmele pe pieptul lui.
- Ăm.. *îndepărtându-mă*
- Ce?
- Justin...uiți că noi n-am mai vorbit de vreo 2 săptămâni? Și acum ce? Vii la mine pur și simplu de parcă nu s-a întâmplat nimic?
- Ăm-hâm *insitând să mă sărute*
Am observat că nu se poate discuta cu el. M-am dat jos și am trântit ușa nervoasă. Uneori putea fi mare nesimțit. Mi-am călcat pe inimă practic...mă puteam folosii de el să mă ducă acasă,dar mă enervase la culme...Îmi vedeam de drumul meu când îmi sună telefonul. Eram surprinsă să văd că Lexy mă sună,ignorând faptul că nu i-am răspuns la cele peste 25 de apeluri pierdute și 5 mesaje. 
- Alyyy!!!!! *țipăt isteric*
- Ău! Ce?!
- Am nevoie urgent de un sfat în dragoste!
- Serios? Mi-se pare mie,sau miroase a disperare? Parcă mi-ai spus că nu mai ai nevoie de sfaturile mele ”inutile”!
- Da știu...da acum e altfel! Jur!
- Ok...varsă tot!
- Timmy i-a cerut o întâlnire lui Patricia! 
- Patricia?! Serios? *uimită*
E de precizat fatul că lui Lexy îi place de Timmy încă din generală. Cei drept e frumos foc. Are un păr roșcat ca focul,ochi negrii pătrunzători, să nu mai zic că e bine făcut și suuuper HOT! E al doilea cel mai dorit băiat din liceu,pe locul 1 e Justin al meu. Sau cel puțin...era al meu. Mă rog. 
- Da! Ce mă fac? Cu ce am greșit? Hă? *zbierând*
Să nu mai zic de faptul că am salvat-o pe Lexy de la a fi o tocialară cu coșuri,ochelari hidoși și haine oribile și astfel a devenit „Păpușa Barbie”. Cei drept,Lexy de frumoasă. Are niște picioare lungi,păr lung și blond,buze pline,ochi mari și verzi. Aș putea spune că e pe locul doi la frumusețe,eu sunt prima EVIDENT! 
- Okay...în primul rând respiră! Fii atentă! În seara asta,facem un plan cum să-l cucerești pe Timmy și să o înlături pe curva aia odată pentru totdeauna! Clar? *intrând pe ușa casei*
- Ok...! Auzi...
Cum intru în casă,văd o mulțime de oamnei îmbrăcați în salopete albastre care cară cutii mari pline cu obiecte. Îl opresc pe unul dintre ei și mă uit în cutie...NU pot să cred asta! Erau haine d-ale mele!
- Lexy...vorbim mai încolo! *închizând*
Mă duc ca un glonț în birou la mama,dar nu era acolo. Cobor și deschid fiecare cameră ca disperata căutând-o. Ea era la capătul holului și semna niște foi care le ținea unul din tipii ăia cu salopeta. 
- Mamă! Ce crezi că faci!!? 
- Mă scuzați domnilor *vorbind cu oamenii ăia* . Draga mea! Nu-i frumos să vorbești așa în preajma unur adulți? *zâmbind forțat*
- Ce? Vreau un răspuns! De ce oamneii ăștia îmi cară hainele afară din casă?!
- Credeam că am stabilit darga mea...ai prea multe lucruri nefolositoare! *trăgându-mă într-o parte*
- Bun...și ce faci cu ele?
- Le donez la o casă de copii orfani.
- Le ce?! Ți-ai pierdut mințile? Hainele astea sunt de la cele mai scumpe case de modă! Și tu vrei să le donezi? *nedumerită*
- Scuze Alison! Deja am luat această decizie! 
Nu puteam ajunge la discuție de la fiică la mamă cu ea! Așa că am ieșit pe stradă și m-am așezat în fund în fața camionetei unde erau toate cutiile. Și am început să strig „PROTESTEZ!” . 
- Alison! Ridică-te imediat! Ne văd vecinii! *uitându-se în stânga și-n dreapta*
- Mă doare-n talpă de părerea lor! Îmi vreau hainele! *îmbufnată*
- Nu! Alison! Nu stau să mă rog de tine! Hai sus! 
Vedeam că nu o pot convinge,așa că am scos A-sul din mânecă! Am făcut ce știu eu mai bine! Șantajul!
- A da?! *ridicându-mă* Auzi mamă...tata știe că ți-ai ”traso” cu șeful tău? *malefică*
- Cee?!! Alison Queen! Cum îți permiți? *șocată*
- Ce, adică vrei să zici că nu-i adevărat? 
- Bineînțeles că ... *ezitând*
- Că ce? 
- Of bine fie! Ai câștigat. *dându-și ochii peste cap*
Mama putea nega foarte frumos,dar știa că nu o scoate la capăt cu mine. Puteam trece la pasul 2 și anume dovezile. Nu e o noutate că mama se fute cu șeful ei. Știu chestia asta de 1 an și ceva,dar am păstrat asta pentru un moment în care mă v-a aduce în pragul disperării. Și ăsta a fost momentul potrivit! Adică...cum de-și permite să se ia de hainele mele?! Cine e ea? Până la urmă tata e cel care-mi dă bani pentru ele, nu ea. Of..mamele astea. Priveam mândră cum oamneii ăia cu salopete cărau înapoi în camera tot.  
Însfârșit s-a făcut seară. Urc la mine în cameră hotărâtă să-mi fac un duș fierbinte. După ce termin mă înfășor într-un prosop pufos cu culoarea piersicii și după mă schimb în niște pataloni lejeri și largi și cu un maieu strâmt. Îmi iau laptopul și o pungă de cipsuri cu sare din minifrigider și mă tolănesc în pat. Îmi verific contul de Facebook,surprinsă să văd că am peste 67 de cereri noi,9 mesaje și +99 de notificări. Am și pierdut noțiunea timpului...s-a făcut 02:00 ceasul și nici n-am realizat. Brusc tresar când aud teledonul. Mă și speriase. Îl căutam pe sub pernă,pe noptieră,dar nu-l găseam. Mă dau jos din pat și mă uit sub el. Mdah...acolo era. Ciudat e faptul că nu telefonul meu era cel care sună,dar tot se auzea ceva. Am realizat că zgomotul venea din geanta mea. Hâm...se pare că Lana și l-a uitat la mine,sunt identice iPhonurile noastre. Totuși nu m-am putut abține să nu mă uit cine tot insista cu apelurile. Ăm...pentru câteva secunde am rămas mută...era Justin cel care o suna. M-a cuprins un val de gelozie. Nu știam ce să fac,să răspund,sau nu? Până la urmă degetul meu nu a mai ascultat creierul, și a apăsat pe „accept” . 
- Lana! Bună iubire! Scuze că nu ți-am răspuns azi,eram cu Alison în mașină.
În acel moment mâna mea cădea ușor cu telefonul în mână. Lacrimi îmi cădeau din ochi. Încă îl auzeam pe Justin cum pronunța numele Lanei, așteptând un răspuns de la ea. Mai bine nu răspundeam. După ce am închis,o imagine cu Lana și Justin sărutându-se a apărut pe fundalul ei. Efectiv am început să plâng. Ochii mei erau fixați pe acea poză,dar îmi distrage atenția mobilul meu care suna și el dealtfel. Mi-am tras nasul și am răspuns fără să mă uit cine e.
- Aly! Uite-te urgent pe Gossip Girl!
- Lexy? Vorbește mai rar...nu înțeleg nimic.
- Uite-te pe Gossip Girl!
Am tras laptopul lângă mine și am dat pe blog. 
- Ok. Și acum ce?
- Uite-te la rubrica „Picanterii”
Am dat click și mi-au astras atenția niște poze. Am dat pe ele. OMG! Gossip Girl m-a pozat pe mine și Justin în mașină. Am trecut repede peste asta și am dat la articol :

Hei dragi cititori! V-am zis că voi revenii. Și de data asta cu noi bârfe despre „Albulina” noastră dragă și scumpă. Se pare că „DIVA” și cu „DIVUL” =)) au probleme în paradis! Opaa! De data asta i-am surprins și în poze. Se vede clar cum Justin vrea să o sărute,dar ea îl respinge riguros. Șocant! Oare „Prințul pe cal alb” are ceva de ascuns. Hâm...ai grijă Alison,sau vei rămâne fără el în defavoarea alteia. Vei avea parte de concurență. Știi tu la ce mă refer. Ar trebuii să ne îndreptăm atenția spre Lana,care și ea are ceva de ascuns deasemenea. PS: Ți-am zis că aflu tot. Pe data viitoare BITCH! -XoXo-GossipGirl-

Mulțumesc că ați citit capitolul 2 *_* !! Sper că v-a plăcut...scuzați-mi greșelile! Kisses! :*