Gossip Girl

Capitolul 3

Okay. Deci oficial trebuie să iau atitudine și să aflu cine-i bârfitoarea asta! M-am săturat deja de ea și când voi afla, îi voi face viața un calvar! Cât despre mobilul Lanei,m-am decis să-l păstrez o vreme. Nu că m-aș răzbuna sau ceva...nu...defapt da! Fac asta pentru a mă răzbuna! Pe ea,dar mai ales pe el! Nenorocitul! Mă rog,am lăsat astea deoparte și m-am băgat la somn. 
-dimineața-
Având în vedere că intru la 13:00 , nu prea m-am ostenit să mă trezesc mai devreme,dar totuși am făcut-o pentru că o puteam auzi pe mama cum vorbea și râdea la telefon. Curioasă,cum sunt eu de obicei,mă dau jos din pat rapid și-mi iau papucii cu urși panda și cobor pe vărful degetelor ușor pe scări. Nu prea mi-a ieșit ”misiunea” pentru că mama m-a auzit.
- Oh. Neața scumpo. *ascunzând telefonul*
- Neața și ție mamă. *indignată*
- Credeam că ești deja la școală. 
- Nu,intru mai târziu. Așa și deci...cu cine vorbeai? *mușcând din măr*
- Ăm...cu, cu nimeni. Stai liniștită.
- Ăhă. Da sigur. Și ce-ți mai face șefu?
- Alison! Vorbește mai încet. Ce naiba...
- Ho mamă,că nu-i mare chestie. *îndreptându-mă înapoi spre camera mea*
Întotdeauna când îl aduc în discuție pe „amantul” mamei, ea devine stresată. În timp ce urcam scările se aude soneria și în același timp mama strigă la mine să deschid eu. Îmi dau ochii peste cap,evident și cobor leneșă. Deschid rapid ușa și spre surprinderea mea,era un tip înalt,cu o jachetă neagră de piele,care stătea sprijinit cu cotul de tocul ușii. Se prea poate să fii rămas cu gura puțin cască, văzând că la ușa mea de ditamai bunăciunea. Zici că era un vis frumos și-l întrerupe el când îmi zice un „Bună” lasciv. M-am ”trezit” instantaneu din transă.
- Scuze tipu...da n-am comandat pizza. *închizând ușa*
Mama vine în spatele meu.
- Cine era? 
- Un tip dră...ăm nu contează. 
- Tip? *surprinsă*
- Ăm da. Ai comadat pizza așa de dimineață?
- Ce pizza Alison? Ai înebunit? O stai...era cumva brunet,înalt,ochii verzi?
- Mdeah....de ce?
- Oh doamne! *deschizând ușa disperată*
- Bună ziua doamnă Queen! A zis tipu.
- Oh Denis! Iart-o pe fiica mea neîndemânatică.
Okay...ce? M-a făcut cumva „neîndemânatică”??! Îi priveam surprinsă. Mama era așa de falsă în preajma lui încât aveam senzația că e președintele. Stăteam acolo cu mâinile încrucișate,ne zicând nimic și așteptând să mă bage cineva în seamă.
- Nu-i nimic. *râzând*
- Bun deci dacă ați terminat cu melodramatica,urc înapoi la mine în cameră. *strâmbând din nas*
- Alison! Draga mea! Vino să ți-l prezint pe...Denis...
- Da,da...am reținut cum îl cheamă...
- El e...fiul șefului meu. *trăgându-mă deoparte*
- Mamă...ce caută ăsta aici? *furioasă*
- Oliver (șeful mamei) este plecat cu afaceri și nu avea la cine să-l lase pe Denis. Așa că l-am invitat la noi. Trebuie să dau bine în ochii lui Oliver,pentru a obține o promovare. 
- O promovare? Mamă...credeam că ai beneficii în plus făcând sex cu el în fiecare zi. *râzând*
Cred că am exagerat un pic. Am zis chestia asta atât de tare,încât a auzit și ăla. Amuzantă situație.
- Bun și cât va sta cu noi?
- În jur de 2 săptămâni.
- 2 săptămâni? *țipând*
Îl vedeam cu coada ochiului pe Denis apropiindu-se.
- Ăm...văd că aveți multe de discutat. Așa că mă voi instala. 
- Te vei ce? *apropiindu-mă de el*
- Da...e vreo problemă? *zâmbind*
- Nu e cel mai perfect lucru! *sarcastic*
Urc direct la mine-n cameră. Cum ar fii să stau cu un băiat (frumos) în casă timp de 2 săptămâni?! Un dezastru total! Pun mâna pe telefon și o sun pe Lexy.
- Lexy! O doamne...n-o să-ți vină să crezi ce mi-se întâmplă! *ducând mâna la frunte*
- Ce e Aly? *îngrijorată* 
- Băiatul șefului mamei,v-a sta 2 săptămâni la mine! 
- Uuuu,e frumos? 
- Da e! *oftând*
- Așa și? Care e problema?
- Îmi e frică!
- De?
- Să nu mă îndrăgostesc de el! Îți dai seama? 2 săptămâni sub același acoperiș! Îți dai seama...dacă o să-l văd gol? Oare o avea pătrățele...?
- Ok. Ia-o mai ușor! Tu ești cu Justin! Și nimeni nu poate schimba asta! Da?
- Dă-l dracu! N-ai aflat?! E cu Lana!!
- Lana?! Iack...
- Știu...
- Ok. Ce zici de asta? *malefică* Hai să-l facem gelos! 
- Oamenii se fac geloși între ei ,doar dacă încă se iubesc și eu una nu mai simt nimic pentru el.
Discuția noastră e brusc întreruptă de un bătut la ușă.
- Stai puțin Lexy,vorbim mai încolo. *deschizând ușa*
- Hei Aly...nu am apuc...
- Pentru tine sunt Alison,okay?
- Bine...nu vreau să-ți creezi o impresie proastă despre mine. Îmi permiți să te întreb ceva?
- Zi...
- Mama ta chiar face sex cu tatăl meu? *curios*
- Da. *râzând dezgustată* . Și personal, nu am fost niciodată deacord cu asta! Tocmai d-aia nu te suport...
- Crede-mă...nici mie nu-mi place situația. *punându-mi mâna pe umăr și mângâindu-l*
Doamne!! Mi-se înmuiau efectiv picioarele. Mă dezarma tipu ăsta! Tocmai asta mă deranja la culme. Îmi îndrept privirea către mâna lui ce-mă atingea pielea. Apoi mi-o ridic,uitându-mă-n ochii lui. Avea dreptate mama,chiar avea ochi verzi și superbi . 
- Ăm da... *retrăgându-se*
- Da...păi *retrăgându-mă*
- Ar trebuii să... *arătând cu degetul spre ieșire*
- Da... *bâlbâindu-mă*
Huf...vorbeam amândoi în același timp. Penibil momentul. Am trecut repede peste asta și peste faptul că nu aveam pe față niciun strop de machiaj și că eram în pijamale cu Mickey Mouse. Mă uit la ceas,era vreo 12:14. Repede a mai trecut timpul ăsta. Mă schimb repede întro rochițiă fistichie de culoarea piersicii,o curea neagră,pantofi negrii, și geacă de blugi roșie,asortată cu o poșetă roșie. Cobor repede,uitându-mă în telefon și îi aud vocea lui Denis.
- Wow... *analizându-mă din cap până-n picioare*
- Ce? *zâmbind*
- Nimic...doar că n-am observat cât de frumoasă ești *apropiindu-se de mine*
Momentul nostru e întrerupt de claxonul limuzinei care se auzea de afară. Ies repede pe ușăși intru în limuzină.
- Bună sincronizare Lumier...*reproșându-i*
Am ajuns la școală și mă îndrept ca un glonț spre vestiar. Nu că întârziam sau ceva,dar chiar nu vroiam să dau ochii cu târfa de Lana,dar n-a fost să fie...
- Bună Aly! *zâmbăreață*
- Âh...grozav...ce vrei? *dezgustată*
- Ău...te-ai trezit cu fața la cearceaf? *râzând*
- Te-ai trezit tu în tomberonul de-alături...
- În fine...din întâmplare mi-ai văzut telefonul.
- Mnu...auzi știi ceva...? De ce mi-o păs de sentimentele tale? Da! Ți-am găsit telefonul! Ți l-ai lăsat la mine ca dobitoaca! A știi ce? Te-a sunat Justin al meu de vreo 20 de ori. *plecând*
- Oh...deci ai aflat...*oprindu-mă*
- Scutește-mă! Făți un favor și nu-mi mai vorbi niciodată. De acum în colo viața ta va fii un adevărat calvar. Mi-oi fi fost tu prietenă,dar de acum...vei fi doar un gândac râios care va fi călcat în picioare de toată lumea. Și tu și...Romeo al tău. Târfă ordinară ce ești. *amenințând-o malefic*
Eram conștientă că Lana e un fel de mielușel. Am băgat spaima-n ea rău de tot și bine-i fac. În calea mea a apărut Lexy.
- Hei. Ce ai? De ce ai privirea aia de drac?
- Am amenințat-o pe Lana. Ar fi trebuit să vezi ce față a avut. 
- U...bravo surioaro *bătând palma cu mine*
- Avem o problemă mai mare...trebuie urgent să aflăm cine-i Gossip Girl! M-am gândit la câteva variante. Deci ce știm noi despre ea până acum? E boaboacă,ea spune că a fost o „victimă” de a mea. Nu?
- Dap...scârba...
- Prima de pe lista mea e Suzzy Ronald,e nou venită în liceu și deja a început să lucreze ca redactor la ziarul școlii. Ce zici? Să verificăm?
- Absolut...
Am pornit amândouă spre redacție și înainte de a intra pe ușă,am primit un mesaj. Surpinsă văd că e de la un anonim. Îl deschid...

Ia de uită cine e disperată să mă găsească. Stai liniștită BITCH,nu mă vei identifica niciodată,îți garantez. Apropo...simți ceva pentru musafirul nou venit din casa ta? Nu-ți face iluzii fato...îți voi strica toate viitoarele tale așazise ”relații” -XoXo-GossipGirl-

- Ce e Aly?
- Uite *îndreptând telefonul ca să citească și ea mesajul*
- Ce?
- Citește?
- Nu e nimic pe ecran.
Mesajul s-a autoșters! Cum e posibil?

Hihi *.* . Dacă deja mi-ai citit și capitolul 3,înseamnă că-ți place! OMG! Vă pup :*** Scuzați greșelile...