cap.4

1 1 0
                                    

La 3-4 luni distanță de acea întâmplare a apărut iar în ziare că corpul acelei fete a fost gasit, abis când zăpadă toată se topise iar pe acel câmp era un noroi căci numa cu cizmele cauciucate puteai trece pe acolo.
Cadavrul a fost examinat dar inafara de o mica zgârietura pe mână nu găsise nimeni nimic, i sa facut si autopsia si au gasit motivul natural din care murise aceasta, am avut grija sa nu-i desfigurez gâtul ci doar să se sugrume la impactul cu piciorul meu.
Eu sunt văzut în continuare un om exemplar.
Am început să-mi vad de treaba mea si mai atent, sa nu mai iau contact cu prietenii vechi absolut deloc.
La serviciu am evoluat iar acum sunt în grad de publicitar. Fac reclame la niste produse de meikap.
Totul merge bine în viața mea. M-am mutat iar cu mama să fiu mai aproape de ea in loc sa mă mut cât mai departe de serviciu in tro zona a orasului mult mai aglomerata cum ași fi dorit eu.
În oraș tocmai ce au apărut trăsurile pe sine, nu inteleg cum vine asta, parerea mea era ca căruțele clasice erau mai bune.
Lucrurile incep încetul cu încetul sa se modernizeze.
Suntem în luna mai si totul e frumos afară, mi-am luat și concediu la cererea șefului meu, mi sa spus ca merit un concediu cu toate ca nu sunt stresat si chiar imi place sa lucrez. Dar o duc bine si asa.
Imi petrec timpul liber cu mama mea in apartament, facem activități mici dar interesante, de câteva ori pe săptămână reușesc sa o scot la plinbare prin parcul central si cele din apropiere.
Stând si vorbind pe o banca acesteia i răsare in minte si gandul cum ca de ce nu am o prietenă, am aproape 30 de ani si nu am nevasta sau copii, ar vrea si aceasta sa fie bunica. Nu inteleg senul.
I-am spus acesteia ca nimeni nu sa comparat vreodată cu Andreea si chir si după atâtea ani am reusit sa dau doar o data de ea în tr-o vara când am auzit ca renumita artista si pictorița Andrea Popar se întoarce în orasul unde sa născut. Am fost enorm de întuziasmat. Am fost urgent sa o caut și am gasito cu greu. Am vazuto pentru o ora si am crezut ca pașesc pentru a doua oara în rai...dar ea are pe alt cineva. Soțul ei este si el pictor și destul de renumit in țara de unde vine, nu am stat sa fiu atent la detalile despre el pentru faptul ca mia luat iubirea vieți mele, dar asta nu ma supara deloc, eu sunt fericit pentru ca ea e fericită, si vom rămâne prieteni mereu.
La scurt timp a plecat iară din țară dar de data aceasta în Asia.
Frumos continent, nu vreau sa ajung acolo^^
Câteva luni mai târziu m-am împrietenit mai mult cu o colega de servici. Da mutat in cartier cu mine, ne-am cunoscut mai mult în ziua în care am luato cu trăsura la servici, am văzut-o pe drum grăbind-use și am vrut sa o ajut.
Lunile trec și noi am început da ieșim in satele din apropiere, ei îi plac locurile înverzite nu ca oras.
Timpul trece, lunile se duc ca frunzele de toamna din tr-un copac uscat si bătrân. Ne-am împrietenit foarte mult dar nu simt ceva pentru aceasta si nu stiu de ce dar in preajma acesteia imi pierd controlul mâinilor uneori.
Ajungem in tr-o iarma pe la începutul acesteia pe un câmp lână o fabrica, aparent se construiește un pod peste acest câmp. Afară este puțin cam frig dar soarele tot se lasă vazut.
Ne așezam pe iarba înalta și o las pe aceasta să povestească. Ajunge la un moment dat la subiectul despre relații, eu tac si o las pe aceasta sa vorbeasca, până imi recunoaste ca ma iubeste. Simt un nerv în mine din ce in ce mai mare.
Îi spun sa isi răcească emotile față de mine, dar ea nu ma baga in seama, incepe să râdă si sămi zica despre ce simte.
Brusc scot cuțitul si o zgârii pe aceasta pe măna in momentul cand avea mâneca ridicata de la hanorac.
Se panicheaza și ma întrebă panicată ce e cu comportamentul meu, incep sa o iau razna si sa o atac dar incerc sa ma calmez.
Incepe sa plângă și sămi spună săi cruț viața, dar eu nu vreau să-i fac rau.
Ma opresc din a ataca-o blând, sincer doar i-am făcut câteva tăieturi si i-am dat o palma de am puso la pamânt.
M-am calmat și i-am zis sa încheiam ori ce fel de prietenie si sa nu vorbim unu de altu ciuca vreodată.
A fost de acord dupa ce sa ridicat si sa indepartat si ma facut psihopat.
Nu sunt psihopat...?

criminalul de mortiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum