|𝕀𝕟𝕚𝕞ă 𝕕𝕖 𝕘𝕙𝕖𝕒ță|
𝔽𝕒𝕟𝕥𝕖𝕫𝕚𝕖|𝕊𝕔𝕚𝕖𝕟𝕔𝕖-𝔽𝕚𝕔𝕥𝕚𝕠𝕟|𝔻𝕣𝕒𝕘𝕠𝕤𝕥𝕖|𝔻𝕣𝕒𝕞ă|𝔸𝕔ț𝕚𝕦𝕟𝕖|ℙ𝕤𝕚𝕙𝕠𝕝𝕠𝕘𝕚𝕖
¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯¯
🅂🄸🄽🄾🄿🅂🄸🅂:
Lumea din care face parte Amy e...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dacă vrei ca lumea să te placă și să-ți faci prieteni, mai bine i-ai accepta pe ceilalți așa cum sunt și nu i-ai umili în ultimul hal!
În acel moment îmi simțeam pielea arzând pe mine, iar asta nu din cauza țipetelor și a vorbelor nepotrivite pe care mi le adresa fata, ci din cauza prințului.
Se părea că nu voia să intervină între noi.
Deși îmi doream așa de mult ca cineva s-o facă pe Isabella să se calmeze...!
Oricât aș fi încercat s-o împac, ar fi fost în zadar.
Eram deja un om mort pentru ea.
Și, ca și cum rugile mi-ar fi fost ascultate, din spatele meu se auzi apropierea unei voci masculine tinere și fermecătoare.
Dar nu era Hiipereos. El încă ne privea de la fereastră.
Auzind glasul, Isabella tăcu și rămase nemișcată. Deși purta mască, puteam să-mi dau seama că pe chip i se întipărise o expresie șocată.
Oricine ar fi fost acela, avea autoritate asupra ei. Puteam să jur că deja începuse să tremure.
Nu știu ce spusese, pentru că eram prea ocupată să mă gândesc la prințul moștenitor, a cărui indiferență mă rodea pe interior ca o dulce otravă.
Neluându-mi privirea de la fereastră, prințul nu părea impresionat de prezența misterioasă.
Poate-l cunoștea pe venit.
Sau poate că el îl trimise pe acela.
Fiind foarte curioasă să aflu cine venise să ne despartă, m-am răsucit pe călcâie și nu mică-mi fu mirarea când am întâlnit un bărbat de constituție medie, suplu, îmbrăcat c-o tunică albă cu model floral auriu, cu mâneci până la cot, pe dedesubt purtând o cămașă de culoarea sângelui, la brâu fiind încins cu o curea de culoarea celor mai acre vișine, cu pantaloni închiși de satin, cu cizme lungi de piele de culoarea smoalei. Ca oricare spectru, avea o mască precum ceața, cu fruntea învăluită în praf auriu de stele și cu pleoapele pictate în culorile calde ale luminătorilor zilei la care se adăuga nelipsitul plus negru din frunte. Avea o năframă neagră și strălucitoare ca cerul nopții și-un turban roșu cu tiv auriu, cu un model circular în lateral format din perle de culoarea spicelor de grâu, în mijlocul căruia erau aplicate cristale roșii... Dar lucrul cel mai minunat la dânsul era nestemata pătrățoasă de rubin de pe gât.
Era prințul Felix.
— Isabella, nu crezi c-ai întrecut măsura?! Mă gândeam că mama a fost destul de clară atunci când te-a rugat să te comporți frumos cu domnișoara ambasador!
Acum că se apropiase mai mult de mine, îmi dădeam seama cât de aspră îi devenise vocea.
