Acorduri din Neant

5

Într-o zi, când am mers în vizită la Hajime, am observat alături de ea un bărbat cam de aceeași vârstă cu mine, înalt și impunător. Avea părul aranjat într-un mod ciudat, îmi amintea de Adolf Hitler, dacă i-ar fi crescut mustaţă și i-aș fi pus o uniformă, l-aș fi avut pe Führerul celui de-al treilea Reich German chiar în faţa mea.
Ar fi putut fi oare iubitul ei? Gândul m-a sugrumat.
I-am dăruit lui Hajime clasica îmbraţișare și am stat încordat până mi l-a prezentat pe micul Hitler.
-Haru-san, a spus ea pe un ton entuziasmat, el este Watanuki, este verișorul meu.
Am răsuflat ușurat și am dat mâna cu el.
În zilele următoare el a stat tot acolo, iar de fiecare dată când veneam la Hajime, stăteam mai mult cu el de vorbă, dar pe ea nu o deranja, era fericită că ne înţelegem.
Am aflat multe lucruri despre Watanuki, era un tip destul de ciudat. Aș putea spune că era un fel de savant nebun. Era convins de faptul că reîncarnarea este reală. Nu avea absolut nici un dubiu. De fiecare dată când ne vedeam îmi demonstra teoriile lui în legătură cu asta.
Se pare că nu am mai fost singur după ce am întâlnit-o pe Hajime, ea și vărul ei îmi erau cei mai buni prieteni, în special ea, ce poate era puţin mai mult. Nu ne-am mai sărutat niciodată de atunci și nici nu am adus vorba despre sărutul acela.
Cu timpul, am făcut un trio, mergeam peste tot împreună, el se mutase cu Hajime și de aceea ne puteam întâlni fără nici o problemă.
I-am povestit și lui Watanuki de colegul meu de la cămin și a râs, Hajime s-a amuzat și mai mult decât prima dată, probabil din pricina râsului verișorului ei, care era, într-adevăr, unul dintre cele mai comice râsuri pe care le-am auzit vreodată.
Atunci când eram singur, o pictam pe muza mea pe care am numit-o Kirei*1 și pe care nu am încetat să o visez, eram orbit de frumuseţea ei. Nu mai acceptam nici o comandă, nici o expoziţie. Dacă nu era Hajime, mi-aș fi deconectat telefonul pentru a nu mai fi deranjat de alţii. Tot ce voiam era Kirei, Hajime și amicul meu, Watanuki. În unele zile anulam întâlnirile cu prietenii mei pentru a o picta pe Kirei. Eram fascinat de ea. Era ireală, dar totuși părea atât de aproape de mine. Atunci când o visam îmi doream să nu mai mai trezesc niciodată, să rămân prins în lumea visurilor, împreună cu ea.
Deși o iubeam pe Hajime, mă gândeam la Kirei atunci când o ţineam în braţe. Nu puteam să mi-o scot din cap. Aveam două vieţi. Viaţa alături de Hajime și Watanuki, și cea a visurilor, cea în care o visam pe Kirei.
Atunci când o visam, ea nu vorbea niciodată. Îmi doream nespus să îi aud vocea, mă întrebam dacă e mai frumoasă decât cea a lui Hajime.
O visam pe Kirei în mereu același loc, nu aș putea descrie cum arăta, în fiecare vis al meu, Kirei se afla undeva în neant.
*1- Kirei- frumos/frumoasă (japoneză)