18 - Dorești să fii..?

278 30 41
                                    

Clay Pov:
Domnul ne conduce la masa noastră și pleacă. Îi trag scaunul lui George și el se așează. Apoi mă așez și eu. Vine chelnerul și ne dă meniurile.

George: Wow.. Câtă mâncare..

Clay: Alege ce vrei. Nu contează cât costă.

George: Ești sigur?

Clay: Mhm. spun și zâmbesc

Eu o să-mi iau un File Mignon și o salată Cezar. Desigur și ceva de băut. Hmm.. Vin alb. Preferatul meu. Peste 5 minute vine chelnerul și ne i-a comanda. George își i-a niște cartofi greci cu lămâie și apă plată. Chelnerul ne-a luat comanda și a plecat.

Clay: Asta e tot? Nu mai vrei și altceva?

George: Mhm..

Am observat că multă lume se uită la noi. George parcă era trist.. Oare de ce? Sau mi se pare?

Clay: George?

George: Da?

Clay: Ești bine?

George: Mhm. De ce intrebi?

Clay: Doar așa. Despre ce dorești să vorbim?

George: Hmm.. Uhm. Nu știu

Clay: Hm.. Ce ai dori să devii după ce termini universitatea?

George: Chiar nu știu. Nu m-am gândit la asta. Dar tu? Tu ce ai vrea să fii?

Clay: Păi știi n-am de ales. Voi fi rege. Și nu o să am timp să fac altceva. Dar dacă aș avea timp m-aș face clown.

George: Serios? De ce? spune și zâmbește

Îmi place zâmbetul lui. E așa frumos când zâmbește..

George: Clay?

Clay: Oh da. Păi că îmi place să-i fac pe copii să râdă.

George: Oo.. Deci vrei să zici că eu sunt un copil?

Clay: Nu-..

George: Hai că glumesc. spune și chicotește

Clay: Heh.. Adică vrei să spui că eu te fac să râzi?

George: Mhm!

Sigur e persoana de care am nevoie. După ce o să terminăm de mâncat o să-l rog să fie iubitul meu. Peste 7 minute vine și chelnerul cu mâncarea noastră.

Clay: Vă mulțumesc.

El dă din cap și pleacă. Am inceput să mâncăm.

George: N-am mâncat ceva așa de gustos în viața mea.

Clay: Da.. Mâncare e foarte gustoasă aici. Sunt bucuros că îți place.

George: Desigur că nu se compară cu mâncarea pe care o face mama acasă, dar tot e bună.

Clay: Heh..

Între timp ce mâncăm aproape că nu spuneam nimic. Am terminat de mâncat. A venit timpul.. Acum ori niciodată.. Avea mâna pe masă. Eu îmi pun mâna pe a lui și el își ridică privirea la mine. Pare un pic confuz. Nu-mi place că oamenii din restaurant se uită la noi.. Dar totuși trebuie să o fac.

𝙳𝚘𝚊𝚛 𝙽𝚘𝚒 𝙳𝚘𝚒 | 𝙳𝚗𝚏Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum