George Pov:
Madam Pomfrey: George, am două vești pentru tine. Una rea și alta bună.
George: Oh păi începeți cu cea bună cred..
Madam Pomfrey: Bine! Păi vestea cea bună este că mâine vei putea părăsi infirmeria.
George: Oh bine. Și cea rea..?
Madam Pomfrey: Uh.. Păi a doua veste este că...
George: Este că..?
Madam Pomfrey: Este că din cauza acelei otrăvi ai o boală și nu știu cum se lecuiește la moment..
George: S-serios? Ce fel de boală..?
Madam Pomfrey: Într-una te vei simți foarte slăbit, de parcă ești aproape să mori. Și e posibil că vei tuși cu sânge câteodată.
M-am speriat foarte tare la aceste cuvinte. Adică o să mor..? Dar.. Dar nu vreau..
George: Adică o să mor în curând..?
Madam Pomfrey: Nu nu nu! Vei fi bine înafară că te vei simți foarte slăbit. Asta e tot.
George: Oh bine.. Mersi că m-ați informat..
Madam Pomfrey: Mhm.. spune și pleacă
După ce a plecat eu am început să plâng. De ce asta trebuia fix mie să mi se întâmple..? Dar dacă acea otravă era pentru Clay? Măcar el e în siguranță acum.. Asta e tot ce contează. Trebuie să-i scriu mamei și să-i spun că de mâine pot pleca de la infirmerie.
George:
Salut mamă.
M.G:
Salut George. Ești bine? S-a întâmplat ceva?
George:
Da sunt bine. Doream să-ți spun că de mâine pot pleca de la infirmerie.
M.G:
Oh super! O să venim să te vizităm mâine.
George:
Bine. Dar..
M.G:
Dar?
George:
Madam Pomfrey, infirmiera, mi-a spus că sunt bolnav. Am un fel de boală.
M.G:
Ce fel de boală? E gravă?
George:
Nu știu dacă e gravă. Nu mi-a spus și nici n-am întrebat-o.
M.G:
Oh bine. Păi ce fel de boală?
George:
Uhm. A spus că mă voi simți foarte slăbit și câteodată voi tuși cu sânge.
M.G:
Vai dragul mamei.. O să te lecuiască nu? Nu..?
George:
A spus că la moment nu știe cum se lecuiește.
M.G:
Vin imediat la școală că să vorbesc cu ea! Trebuie să găsească un leac.
George:
Bine..
Sting telefonul și îl pun pe noptiera de lângă pat și mă uit la tavan. Am închis ochii și aud cum ușa de la infirmerie se deschide. Ce, așa de repede a ajuns mama la școală? Deschid ochii și mă uit în direcția ușii. Oh nu e mama, e Clay.
Clay: George m-am întors!
George: Mhm, văd.
El se apropie de pat și se așează.
Clay: De ce ești supărat? Ce s-a întâmplat?
George: Mâine îmi dă voie să plec de aici.
CITEȘTI
𝙳𝚘𝚊𝚛 𝙽𝚘𝚒 𝙳𝚘𝚒 | 𝙳𝚗𝚏
Fantastik✍︎Carte unde doi băieți se întâlnesc și se plac reciproc, dar ceva îi încurcă să aibă o viață liniștită
