𝙳𝚘𝚊𝚛 𝙽𝚘𝚒 𝙳𝚘𝚒 | 𝙳𝚗𝚏

33 - Sam..?

Clay Pov:
Acea persoană s-a oprit și s-a uitat spre biroul lui Madam Pomfrey. Apoi se apropie de patul meu. Eu rapid îmi pun capul pe pernă. Sper că nu ma observat. Inima începu să-mi bată tare. Nu știam ce să fac. Persoana aia a ajuns mai aproape de mine. Eu mă prefăceam că dorm. Se uită la mine câtăva timp și apoi se așeză pe scaun.

???: Știu că nu dormi. Nu te mai preface.

Clay: Cine ești? Și ce cauți aici?

???: Clay.. Oof Clay. Chiar mai uitat?

Clay: Nu te cunosc!

???: Serios? Haha... Cum ai reușit să uiți o fată că mine, huh?

Clay: Sam..? ( Sam=Samantha)

Sam: Chiar eu în persoană.

Clay: Ce.. Ce cauți aici?

Sam: Ți-a fost dor de mine iubire?

Clay: Nu-mi spune "IuBiRe" .

Sam: De ce nu? Credeam că mai ai sentimente pentru mine.

Clay: Cum aș mai putea avea sentimente pentru o persoană că tine..

Sam: Ce vrei să spui Clay?

Clay: Știi foarte bine Sam. Știi despre ce vorbesc.

Sam: Nu, nu știu. Poate o să mă ajuți să-mi aduc aminte iubire.

Clay: Nu-mi mai spune iubire! Ne-am despărțit de 3 ani!

Sam: Și ce dacă? Nu-mi pasă! Eu încă te iubesc, înțelegi?

Clay: Poți să mă iubești până o să mori, dar eu sentimente pentru tine nu mai am! De ce nu înțelegi că eu nu te mai vreau!

Sam: Da da... Acum spune.

Clay: Ce să spun?

Sam: De ce nu mai ai sentimente pentru mine. Parcă mă iubeai foarte mult.

Clay: Păi știi tu.. Îmi cereai prea multe.. Nu zic că nu ți le puteam da, dar tu în schimb nu-mi ofereai nimic. Asta e unu. Doi, că mă foloseai pentru faimă, bani și altele. Trei, că te-am văzut că mă înșelai. Și patru, îmi place de altă persoană acum.

Sam: Vei fi al meu oricum.. O să omor persoana care te-a furat..spune în șoaptă

Clay: Poftim?

Sam: Nimic! spune panicată

Clay: Spune-mi ce ai zis!

Sam: Nu!

Clay: Îți ordon să mi te supui și să faci ce-ți zic! Spune-mi!

Sam: Nici gând! Nu-ți spun...

Dintr-o dată se deschide ușa de la biroul infirmier ei și ea iese de acolo.

Madam Pomfrey: Ce e cu zarva de aici? Mai ești cineva în afară de tine Clay?

Clay: Da doamnă da! E sub pat! Luați-o de aici vă rog!

Ea s-a apropiat de patul meu și a scos-o de acolo pe Sam.

Madam Pomfrey: Tu cine mai ești? Și ce cauți aici?

Clay: Luați-o de aici va rog. A dorit să-mi facă rău. spun și îi zâmbesc lui Sam

Sam: Nu e adevărat! Minte!

Madam Pomfrey: Pleacă de aici fetișcan-o! Nu e voie să vină la infirmerie la așa oră târzie! Pleacă mai repede!

A împins-o pe Sam spre ușă și ea a plecat. Infirmiera să așezat pe un scaun de lângă pat și a spus:

Madam Pomfrey: Cum de a intrat? Nu am auzit ușa deloc.

Clay: A intrat pe geam. spun și arăt spre geamul cel stricat

Madam Pomfrey: Doamne ferește! Ți-a făcut ceva? Te-a rănit? Ți-a făcut vre-un rău?

Clay: Din fericire nu. Am avut noroc că dumneavoastră ați venit.

Madam Pomfrey: Te mai doare capul?

Clay: Nu e bine. Nici amețeli nu mai am.

Madam Pomfrey: Ce bine. Atunci eu mă duc. Tu să dormi. Noapte bună.

Clay: Deasemenea!

Ea s-a ridicat de pe scaun și a plecat. Înainte că să intre în birou, ea a reparat geamul. Doamne Sam.. Credeam că a trecut peste mine, că și-a găsit alt iubit.. Dar nu. Încă mă mai place! Și au trecut 3 ani! 3 ANI! E nebună rău! După 10 minute am adormit și eu. Dimineața m-am trezit devreme din cauza că Madam Pomfrey mergem din colo-colo și făcea zgomot. Mă ridic un pic și ea observă că sunt treaz.

Madam Pomfrey: Oh te-am trezit? Îmi pare rău. Nu credeam ca chestiile astea să facă atât zgomot.

Clay: Nu e nimic.

A plecat rapid din sală și în 10 minute a venit cu o tava cu mâncare. Mi-o pune mie în poală și zice:

Madam Pomfrey: Poftim, mănâncă ceva înainte să pleci.

Clay: Pot pleca?

Madam Pomfrey: Da! Ești perfect sănătos acum! Doar că trebuie ca părinții tăi să-ți facă altă protecție. Azi nu te duci la ore! Bine?

Clay: Bine!

Mâncarea nu era prea bună, dar am mâncat-o rapid și i-am dat tava înapoi.

Clay: Vă mulțumesc. spun și mă ridic din pat

Mi-am luat hainele de pe scaun și m-am schimbat.

Clay: Vă mulțumesc. La revedere!

Madam Pomfrey: La revedere dragule!

În sfârșit am putut pleca. George e la ore cred. O să-l aștept la noi în cameră. Am ajuns în camera mea, mi-am luat niște haine de schimb și m-am dus să fac un duș. După ce am terminat, m-am îmbrăcat și m-am dus în living. Am privit televizorul până la ora 11:38. George trebuie să aibă pauză de masă la ora 12, așa că m-am gândit să fac ceva de mâncare. O să fac niște paste cu sos de roșii. La ora 12:02 era gata. Acum doar o să-l aștept pe George. Nu vine. Poate că îl reține profesorul sau s-a dus la bibliotecă. Cred că e posibil. M-am așezat înapoi pe canapea și mi-am luat telefon. George tot nu venise. Se făcuse deja ora 12:36. Poate nu le-au dat pauză? Nu cred. Trebuie să le dea pauză. Am decis să mă duc să-l caut. Mi-am pus telefonul în buzunar, m-am încalțat și am plecat. Hmm.. Oare unde ar putea fi. M-am dus sala noastră de clasă. Era goală, nu era nimeni acolo. Apoi m-am dus la bibliotecă. L-am întrebat pe bibliotecar dacă George a venit aici. El mi-a răspuns cu un nu. Hmm.. Am plecat de la bibliotecă și acum mergem pe coridoarele pustii. Dintr-odată aud niște glasuri. Mă pun la perete că acele persoane să nu mă vadă. Spuneau:......

𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐☆𖤐

➩ Hey. A venit. În sfârșit.

➩ Dacă am greșeli să mă iertați.

➩ Cum ați sărbătorit Ziua Îndrăgostiților?