Cum să îți spun Te Iubesc?

prolog

Ce seară de august frumoasă! Apusul pe marginea lacului de la capătul orașului împreună. Stăm toate patru la masă și nu știm ce sa mai zicem. Michel e pierdută în telefon, Maya și Livia continua să vorbească despre Lucas învăluite de fum de tutun, iar eu, Anda, mă gândesc la viața de liceu pe care o începem în mai puțin de o lună.
-Anda? Tu ai fumat vreodată? mă suspectează Livi.
-Mda? e tot ce reușesc sa scot,pentru că nu știu sa mint.
-Ține asta! îmi zice Maya și îmi întinde țigara ei. E cu vanilie, încearcă.
În teorie mi s-a mai spus cum se face, dar nu am încercat vreodată pe bune. Mă speriau prea tare imaginile de pe pachete. Michi își ridica ochii din telefon. Eu ma uit la ele și zic:
-Ah pe bune? Chiar e pe bune? Eu nu adică...
-O ții între buze și tragi în gură, apoi înghiți. Așa greu ți se pare? adaugă Livi râzând.
-Se fumează singură până încearcă ea, glumește Michi.
Nu am vrut sa stric momentul, dacă e sa fie memorabila aceasta "amintire cu prima țigară" să profit de ocazie.
Era de așteptat să mă înec. Tusea mea le amuza teribil pe fete. Dar râd și eu.
-Uite ce influențe proaste suntem. Dar să facă și sfânta asta ceva până la liceu.
Dacă știam ce urma, sm fi zis că cineva ne dictează viața citind idei dintr-o carte de pe WATTPAD.