// Leo \\
M-am trezit rapid, fără să mă uit
în bagaje a doua oară. Mi-am luat lucrurile și am ieșit țopăind pe ușa de la apartament.
Urc în mașină și conduc cu muzica
dată la maxim în căști. Am așteptat atât de mult să fiu admis la facultatea asta, încât nimic nu îmi mai stă în cale acum.
Îmi aprind o țigară și zâmbesc
gândindu-mă la câte lucruri aș putea face în vacanța asta. Nu mi-am văzut prietenii din orașul natal de foarte mult timp. Deși vorbim des la telefon, nu se compară cu momentele în care ne vedem față-n față.
Cobor de la volan și închid portiera.
Intru în casa mamei mele fără să o anunț, oricum știa că vin. Se aud tot felul de zgomote din sufragerie, așa că îmi îndrept drumul către cameră.
Când intru o văd pe mama adormită
cu televizorul aprins. Zâmbesc slab și iau o pătură. O învelesc și sting televizorul. Merg afară și îmi iau toate lucrurile din mașină.
Am terminat cu facultatea,
cu stresul și cu învățatul. Mai am doar să îmi găsesc un loc al meu. Intru în camera unde obișnuiau părinții mei să doarmă și încui ușa. Îmi pun bagajele sub pat și mă uit nostalgic înăuntru.
Mă pun pe pat, cu picioarele la
piept și prima mea jucărie de pluș în brațe — un iepure crem pufos. Aprind televizorul și mă învelesc mai bine.
~
Aud bătăi în ușă, dar nu o să
deschid ușa. Sunt prea supărat. Bătăile persistă și mă enervează la culme. Le ignor.
—Hai, Leo. Doar nu o să
mă lași la ușă așa, nu? se aude persoana de pe cealaltă parte.
Închid rapid televizorul,
și pun jucăria la loc. Mă dau jos din pat și deschid ușa. Bunul meu amic mă ia în brațe și îmi mângâie spatele.
—Mark? De unde ai știut? L-am întrebat,
întorcându-i gestul.
—Am văzut mașina ta parcată
în fața casei. Mama ta era la bucătărie și a spus că ți-ai lăsat lucrurile aici, povestește el fără să se oprească din vorbit.
—Ce ai în pungă?
—Mama ta a luat ceva pentru
tine. Nu m-am uitat, stai liniștit.
I-am zâmbit și l-am tras în cameră.
Ne-am uitat la televizor până a adormit, dar ceva lipsește. Mi-am luat geaca, un pachet de țigări, bricheta și banii. Am intrat în mașină și am pornit spre cimitir.
Am mers până la mormântul
tatălui meu. Așa cum bănuiam, puștiul de 17 ani era acolo, cu capul pe genunchi. M-am apropiat în liniște de el și i-am pus mâna pe umeri.
—Leo?
—Hai acasă, Chris, i-am spus
mângâindu-i capul.
S-au uitat la mine cu ochi mici
și s-a ridicat de pe bancă. M-am urmat în liniște, fără să scoată vreun cuvânt.
Când am ajuns, l-am pus să
se urce în pat și i-am dat pastilele. I-am mângâiat ușor
creștetul capului până a adormit și am mers înapoi în
camera în care dormea Mark. M-am strecurat în brațele lui,
căutând alinare. Mă strânge mai tare în brațe și îmi mângâie
spatele.
—Unde ai fost? Mă întreabă răgușit.
—După Chris, i-am răspuns, ascunzându-mi
chipul în pieptul lui.
—Noapte bună, îmi șoptește.
Închid ochii și mă las purtat
de vise.
Era întuneric pe stradă.
Mirosea a gaz de eșapament.
Copilul era la pieptul mamei, plângând.
Corpul unui bărbat masiv era peste cei doi,
protejându-i.
