Ziua 3.

12 2 0
                                    

// Leo \\

Am oftat și m-am ridicat în picioare.
Am un mesaj de la unul dintre profesorii mei. M-am uitat către telefon terifiat și am deschis mesajul. Însă când am văzut ce era de fapt am pufnit.

Era un mesaj de dragoste și mă invita
la o cafenea. Era în orașul meu și dorea să ne vedem la o întâlnire. Am făcut rapid poză la ecran. I-am trimis-o lui Aaron, cu două emojiuri de tip "🤣" ca și titlu.

El a trimis aceleași
emojiuri înapoi. Însă i-am spus că vreau să îl fac puțin de râs. Am tras aer în piept. Aaron m-a sunat. I-am răspuns cât de rapid am putut apoi am făcut un plan prin care să ne batem joc de bărbat. Însă până la întâlnire mai era mult.

Am intrat, în pijamale,
în mașină și am condus până la casă lui Aaron. Nu era cine știe ce. Nu avea etaj sau ceva. Însă nu l-am luat pentru bani sau casă, ci pentru că îl iubesc. Îl iubesc așa de mult încât aș uita de tot pentru el.

Ajuns la el acasă,
am ieșit din mașină și apoi m-am apropiat de ușă. Am bătut. El a deschis după maxim un minut și mi-a zâmbit. I-am zâmbit înapoi și am intrat în casa lui.

— Mai ești supărat pe mine?
M-a întrebat, sărutându-mi mâna. Am surâs și am dat din cap. Nu am fost vreodată supărat pe el. Însă uneori e bine să mă distanțez de el.

— Am uitat de Mark..
Am spus uitându-mă către ceasul de la mână ca să văd dacă am mesaje noi. Însă el a dat din cap, luându-mă pe sus.

— Fără Mark astăzi.

Am înghițit în sec, știam bine ce vrea.
De fapt, el vrea să facem sex de câțiva ani, însă mie îmi e frică. Îmi e frică de faptul că va afla cineva dacă o voi face. Oricum mama cu greu acceptă faptul că sunt "prieten" cu un fost pușcăriaș. Adică el!

— Nu face asta.. am încercat
să îl opresc din a îmi da hainele jos. Știu că așteaptă, dar mai trebuie să aștepte puțin și să mă înțeleagă.

— Leo, te rog.. Aștept asta de doi ani!
A spus, uitându-se în ochii mei. Aproape lăcrima, însă nu am ce îi face. Știu că este un bărbat sensibil. Dar chiar nu am ce face!

Am oftat și, într-un final
am acceptat. Nu voiam să plângă. Însă i-am făcut un set de reguli stricte. Printre care și fără semne pentru că mama vrea să mergem la piscină săptămâna asta. Am auzit-o vorbind cu Chris înainte să plec.

El zâmbi și făcu întocmai.
A fost senzațional și s-a simțit foarte bine. Am înghițit în sec și m-am uitat către el. Zâmbea, în timp ce mă ținea în brațe. Dădea să plângă.

— Ai mai făcut asta
până acum? Am îndrăznit să îl întreb. Însă el a negat, sărutându-mi fruntea. Am zâmbit și m-am așezat mai bine la pieptul său.

HimUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum