Ziua 2.

14 2 0
                                    

// Chris \\

Încă 33 de zile și  dau
admiterea la facultate. Nu am emoții, am învățat tot anul .
Dar până atunci mai este timp de petrecut alături de
prietenii mei și Leo.

Dar este ceva ce nu am terminat încă.

~

După ce a plecat Leo din cameră,
Am scos pastila de sub limbă. Am aruncat-o scârbit la coș
și mi-am luat hainele de pe scaun. Am sărit geamul și am
luat-o la pas spre club.

Când ajung, îl văd pe Aaron,
iubitu' lui Leo, la intrare. Își fuma liniștit țigara. Când l-am
văzut prima oară mi-au picat fălcile. Are tatuaje.
Prea multe.

—Chris, spune și se apropie de mine.
A venit Leo acasă?

—Da. De ce?
Îl întreb și iau o țigară din pachetul lui.

—Înțeleg. Ocupat cu Mark,
nu-i așa? Spune și pufnește iritat.

—Nu știu ce ai făcut,
dar pare foarte supărat pe tine, i-am spus rotindu-mi irișii.

Bărbatul doar se uită la stele,
fără să comenteze. Intru în clădire și merg direct spre etajul
doi. De acolo se vede perfect concertul din seara asta.

Mă sprijin de balustrada
veche și îmi aprind țigara. Mă uit ușor către mesele scumpe
și îmi văd prietenul acolo. Luis se ridică și merge în direcția mea. Aud scările scârțâind din toate încheieturile și îmi îndrept privirea.

—Nu te-am văzut de mult, spune și
se pune în spatele meu.

—Am fost ocupat, i-am spus
trăgând ușor din țigară. Oricum nu am venit aici pentru tine.

—Mă dezamăgești...

Mi-am dat ochii peste cap,
mutându-mi privirea spre brațele masive ale bărbatului.

Am înghițit în sec
și m-am uitat către concert. Pe scenă cânta trupa mea preferată în seara aceasta și totuși nu doream să se audă ceva despre sosirea mea aici. Fratele meu nu trebuia să știe.

Însă, vorbind de diavol,
aveam un apel pierdut fix de la el. Am înghițit în sec și am ieșit din club, răspunzând după o perioadă îndelungată.

— S-a întâmplat ceva, Leo?
Am întrebat sfios, înghițind în sec. Am tușit de două ori și m-am uitat înspre Aaron care aștepta.

— Ce e greșit? E greșit
faptul că nu ți-ai luat pastila și faptul că te-ai strecurat din casă la unu dimineața. Ești nebun, Chris?! A urlat.

Aaron mi-a făcut semn să îi dau telefonul.
Așa că asta am făcut. I-am dat telefonul iar acesta s-a îndepărtat de mine. A vorbit cu fratele meu la distanță ca să nu știu eu ce vorbesc ei.

— Îmi pare rău, copile.
Treci în mașină, a spus bărbatul. Am oftat, luându-mi telefonul. Aaron m-a dus acasă. Iar Leo era foarte nervos. Stătea în pragul ușii, fumând de stres.

Am înghițit în sec și când
am ajuns în fața curții, Leo m-a luat de ureche. M-a băgat în casă apoi s-a întors către Aaron zâmbind.

— Ne vedem mâine!
Mulțumesc că mi l-ai adus! A spus, apoi a închis ușa. S-a uitat urât către mine apoi mi-a ținut morală.

HimUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum