Compuneri

Speranțe

   Dacă viața ar fi avut acel iz îmbibat în dulcea licoare , poate că soarta bietei făpturi , nu ar mai fi fost suspendată de firul vieții și cel al morții .
Păr bălai , trăsături bine mărginite , membre firave , incapabile de apărare , și ochii... acei ochi ce săvârșesc idealul spre porțile sufletului... nici mai mult , nici mai puțin , din idealul unui suflet firav , prins de ațele tăioase ale ,,păpușarilor " obsedați de control , ce se întrupează în corpurile slabe ale propriilor părinți.
Dacă modul ei de viață , făurit de acei oameni cu inima prinsă într-un bloc de gheață , nu ar fi fost prezentat ca unul întunecat , posibilitatea existenței ispitei de-aș lumina viața , cu probabilitatea morții , ar fi fost nulă . Lumina pe care și-o dorea până în pânzele albe , alimentată cu naivitatea sa, constă într-un flacon de mici speranțe inocente , cunoscute sub numele de ,,𝒔𝒐𝒎𝒏𝒊𝒇𝒆𝒓𝒆" . Mica speranță , pe care avea grijă să o adapteze corpului său în fiecare zi , o ridica din agonia vieții sale continuă , către singura persoană , ce părea să aibă o latură umană , degajând sentimente către persoana sa . Fizicul lui era bine pus la punct , păr casant , ochi cu o nuanță intensă de albastru - rece , compensați cu zâmbetul cald , mereu implantat atât la venirea sa , cât și la plecare . Statutul social înalt ,  pe care îl interpretează din îmbrăcămintea de lux și manierele sale , nu lasă de dorit , dar ceea ce o făcuse pe mica făptură dependentă de el , îndopându-se cu ,,𝒔𝒑𝒆𝒓𝒂𝒏𝒕𝒆 ", fu faptul că era singurul care părea să pună preț pe existența sa.
Gramul de extaz pe care îl mai avea în vene , a fost smuls cu brutalitate , atunci când păpușării au constatat de dependența micului suflet , față de pseudo-iluzia sa . Țipetele implantate in capul său și urma loviturii marcate pe chipul ei delicat , au fost ultimele gesturi , pe care îngerașul le văzuse , rațiunea sa fiind acum oarbă , iar inima ruptă în bucăți.  Cu adrenalina  acum stăpână în corp , înșfăcă întreg flaconul , adăugând toate speranțele simultan , colecției sale , fapt în urma căruia in mai puțin de o fracțiune de secundă , se regăsii în brațele băiatului angelic , ce nu o întâmpina , cum era de așteptat cu zâmbetul lui docil , ci cu o față plină de surprindere , combinată cu groază , mai apoi transformându-se într-un zâmbet sadic , înlocuind tot ceea ce știa despre persoana căruia îi dăruise inima . Atunci când , ușa ce dăinuia drept portal între cele două lumi , se făcu pierdută în abis , vocea lui domoală , plină de siguranță , ce-i șoptea de fiecare dată cuvinte de alin , fu dată la schimb , pentru glasul demonic , ce-ți crea fiori pe șira spinării. Hainele din superioara societate , parcă nici nu existaseră vreodată , în locul lor , aflându-se o mantie cafenie , de culoarea abanosului , până în pământ. Săraca făptură .... s-a lăsat manipulată cu propriile slăbiciuni.  Entitatea demonică acea nevoie de un suflet , iar ca să-l obțină a venit întruchipat cu tot ce și-ar putea dori vreodată un om.
Urletul de durere al fetei , era același ca cel al părinților săi , când i-au găsit trupul neînsuflețit  , cu micile sale speranțe langă... .