Capitolul 4

11 1 0
                                    

Acel cineva era chiar Laur.

-Buna Ella.

-Laur,tu esti tampit?! Te-am sunat toata ziua,ti-am lasat mesaje,am sunat-o pe maicata,am fost disperata,toata ziua m-am gandit numai la tine. Cum poti sa iti inchizi telefonul si sa nu imi lasi un mesaj? Toata ziua nu am facut altceva decat sa ma gandesc la tine. Unde esti si de ce ai telefonul inchis? E ora 11:35, de 6 ore te tot caut.

-Incet pitico,incet. Am avut de rezolvat o problema,dar tot n-am rezolvat-o si am nevoie de ajutorul tau.

-Ce problema?Cu ce sa te ajut?

-Nu putem sa vorbim la telefon. Hai sa ne intanlim la iesirea din oras. Sa nu spui la nimeni.

-Laur ma sperii. De ce tocmai la iesirea din oras?

-Pitico,nu ai de ce sa te sperii.

-Off,hai ca ma incalt si plec.

-Ok. Ne vedem acolo.

M-am incaltat si am plecat spre iesirea din oras. In tipm ce mergem aveam un gol in stomac,presimteam ca s-a intamplat ceva rau. Cand am ajuns acolo nu era nimeni. Deodata am simtit cum cineva mi-a pus mana pe umar si m-am intors brusc dandu-i o plma zdravana.

-Uu,piscuta zgarie.[Dean

-Dean,tampitule,m-ai speriat.[Spun eu,inima mea dandu-mi niste palpitatii de nedescris. Unde e Laur? De la tine m-a sunat?

-Laur e undeva,i tu trebuie sa mergi dupa el.

-Ce? Unde e? A patit ceva?

-Hai cu mine si o sa vezi.

-Dar este bine,nu?

-...

-Dean?

-E greu de spus.

-Ce vrei sa spui?

-Laur e...e..

-Cum e spune dracului odata.[Lacrimile deja imi curgeau neincetat.

-Nu plange. Asta e fiecare om isi are sfarsitul.

-Nu,nu,nu. Ce tot vrei sa-mi spui?

-Mai bine vezi cu ochii tai. Sa te tii tare sa nu faci un soc.

Nu mai intelegeam nimic. Eram bulversata total de chestiile care mi le-a spus Dean. Pana acum 15 minute am vorbit cu Laur la telefon si totul parea in regula,nu se putea sa pateasca ceva,era fratele meu,preietenul meu cel mai bun,ma cunosteam cu el de cand eram de-o schioapa,nu se putea sa se intample cu el ceva,nu,nu,daca el pateste ceva mor . Nu intelegeam ce s-ar fii putut intampla,de obicei nu se baga in incurcaturi, sau poate nu mi-o fii spus,dar nu,nu el imi spune tot si + el nu e genul de persoana care sa se bage in incurcaturi. Lacrimile inca imi curgeau siroie peste siroaie si ma gandeam numai la lucruri rele,eram atat de ocupata cu gandurile mele incat nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata unui grajd foarte mare. Pulsul inimii mele era foarte ridicat,si ma tot intrebm ce e acolo si ce am asteapta.

-Esti pregatita?

-N..nu stiu.[Spun printre lacrimi

-Nu mai plnage.[Spune Dean razand

-De..de ce razi? Ce e de ras boule? 

-Intra. [Imi ordona el

Am intrat cu inima inghetata in acel hambar. Era bezna totala,doar un mic geam din care se zareau cateva stele si frumoasa luna,care facea un pic de lumina in incapere. Deodata s-au aprinstoate luminile si prietenii mei si altii copii din liceu au sarit din toate partile si au strigat SURPRIZA . Eram bulversata total.Nu mai intelegeam nimic. Pana acum 5 minute plangeam de numai puteam din cauza lui Laur si acum... Dar stai pentru ce surpriza?! Ohh,God,azi e ziua mea.Acum se leaga totul. D'asta nu mi-a raspun toata ziua,d'asta m-a sunat tocmai la 11:35,d'asta s-a comportat asa. NESIMTITUL.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 14, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Iubire Infinita.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum