Lucky Girl

3.Kisses

3. Kisses

M-a trezesc de dimineata si imi încep rutina zilnică. Dupa ce vin De la baie ma îmbrac cu o pereche de blugi si un tricou foarte larg. Cobor scările si merg in bucătărie unde il găsesc pe Adam.

-buna, spun eu inca somnoroasa si făcându-mi un ceai

-buna, spune el si imi da un sărut mic pe obraz

-tu chiar nu te potolești nu?intreb eu evident nervoasa. Nu ti-a ajus cat te-ai jucat cu sentimentele mele, acum vrei sa întreci limita? ii spun si plec nervoasa înapoi la mine in camera

Dar cand vreau sa urc scările o mana ma apuca de BRAT . Era Adam. Ma întorc cu fata la el si sunt pe jumătate sigura ca o sa vars din nou ceaiul pe el. Pun cana cu ceai pe podea si il privesc in ochi încercând sa-i ghicesc gândurile. Tot ce pot vedea in ochii lui este Tristețe. De ce Ar pute sa fie el trist?

-Ema imi pare rau, spune el si eu ramân confuza

-pentru ce ? intreb eu privindu-l in ochii

-pentru ca te-am rănit , Pentru ca m-am jucat cu sentimentele tale si chiar imi pare rau, spune si incep sa-l cred privind ochii lui intunecati si inteleg ca se simte vinovat

-STI ce Adam? Daca iti ceri scuze nu schimbi nimic si stii de ce ? Pentru ca acel sărut m-a facut sa ma îndrăgostesc si mai mult de tine si regret foarte mult ca te-am sărutat... spun eu începând sa plâng si urcând scările cat de repede am putut

Am trântit ușa in urma mea si m-am lipit cu spatele de ea apoi căzând încet in jos începând si mai tare sa plang. Mereu am fost mai sensibila. Adam era pe cealaltă parte a usii si Ciocănea încet.

-Ema te rog deschide,haide Ema

-de ce sa te joci si mai mult cu mine? Nu, nu vreau , spun eu țipând si nepasandu-mi cine ma aude

-nu Ema deschide sau sparg ușa, spune el pe un ton care sincer m-a speriat puțin

Ma ridic de pe jos si Apas pe clanță. Ușa se deschide încet si il vad pe Adam stand in prag. Vine in fata mea si ma ia in brate. Încerc sa il iau de pe mine dar nu pot, nu pot fiindcă sunt prea slăbită asa ca ma predau si imi incolacesc si eu mâinile in jurul lui punându-mi capul pe pieptul lui.

-imi pare rău Ema, spune el masandu-mi ușor spatele

Eu suspin si mai rau la auzul acestor cuvinte. Adam se dezlipeate de mine si imi ia mâinile intr-ale sale.

-stiu, soptesc privindul adanc in ochi

-chiar te-ai îndrăgostit de mine? spune el si ii apare un mic zâmbet trist

Eu nu răspund si doar dau din cap afirmativ. El Zâmbește si imi pune mâinile pe umerii săi ,iar mâinile lui aluneca pe soldurile mele. Ce face?

-pai...sa stii ca si eu cred ca m-am îndrăgostit de tine, spune el putin timid

Nu am timp sa răspund ca își lipeste buzele de ale mele formând un sărut. Eu ii răspund imediat si încep sa-mi plimb mâinile prin parul lui moale. El ma trage mai aprope de el si adâncește Sărutul. Dintr-o data se aude vocea Rebeccai.

-Ema, unde esti ?

Imi amintesc de Rebecca si imi deschid repede ochii rupand sarutul lasandu-l pe Adam confuz.

-vin imediat, strig ca sa ma audă Rebecca

-ce s-a întâmplat? ma întreaba Adam inca confuz

-e o greșeală Adam ,nu-i pot face asta Rebeccai, spun eu si imi iau mâinile din Jurul gâtului lui

Cobor repede scările lăsându-l pe Adam singur si ma îndrept spre Rebecca.