Lucky Girl

18. The last night

18. The last night

La revelion am fost in club, iar eu si Adam ne-am trezit a doua zi la ora 15.Acum eu sunt la masa mâncând cat timp Adam gătește si pentru fete care sunt la mall si trebuie sa vina incurand.

* Din perspectiva Rebeccai*

Este ora 15:45 si trebuie sa ajungem acasa pentru ca Adam ne-a sunat. Suntem in parcare si așteptăm taxiul. O fata vine spre noi si se pune in fata noastra.

-buna,tu esti sora Emei? ma intreaba ea

-da.. spun pentru ca mi se pare cunoscuta

-sa stii ca Ema este împreuna cu Adam, spune ea cu puțin dispreț

-ce? intreb eu confuza

- Ema se vede cu Adam, ce nu ti-a spus? Cred ca stia ca il placi si esti prea egoista ca sa-l împărți

Atunci taxiul a venit si noi am plecat fara sa-i mai spunem un cuvant.

-cine-i aia? o intreb eu pe Emily

-e fosta iubita a lui Adam, mereu i-a băgat bete in roate si acum vrea sa se împace cu el,spune ea

-crezi ca e adevărat?

-nu prea stiu, spune ea ganditoare

Nici eu nu stiu daca e adevărat dar vreau sa aflu.

* Din perspectiva Emei*

Aud ușa deschizandu-se si ma îndrept spre hol. O vad pe Rebecca in fata usii puțin nervoasa.

-Ema vreau sa stiu ceva, tu si Adam sunteți împreuna? intreaba ea apropiindu-se de mine

-cine ti-a spus asta? intreb eu puțin nervoasa

Adam vine in spatele meu si ne priveste confuz

-nu contează, raspunde-mi. Sunte-ti împreuna?

-da,spun eu încet

-e adevărat ca nu mi-ai spus pentru ca Credeai ca o sa ti-l fur?

Eu nu spun nimic. Știam ca daca scot si cel mai mic cuvânt o sa plâng.

-nu imi vine sa cred, atât de egoista ma crezi încât sa vreau sa nu te vad fericita? Nu, tu ma vezi decat o sora răsfățată care vrea sa fie mereu prima in tote, spune si urca scările

-nu,stai,Rebecca ,spun eu simțind lacrimile cum curg pe obrajii mei si incep sa alerg dupa ea

Tranteste ușa iar eu ma așez pe jos cu spatele rezumat de ușa si cu genunchii la piept. Adam urca ingrijorat scările doua câte doua si cand ma vede vine grăbit spre mine.

-iubito, nu plânge, o sa te ierte, e sora ta,spune el incercand sa ma ia in brate

-nu, Adam, am pierdut-o si in cateva zile si pe tine, nu mai are rost sa încerc, spun si plec in camera împingându-l de pe mine

Intru in camera mea si ma pun pe pat începând sa plang.

*Din perspectiva lui Adam*

Nu imi vine sa cred ca mi-a facut ingerasul sa plângă. Si acum mai e si supărată pe mine. Bat tare in ușa Rebeccai si ii spun sa deschidă. Nu ma asculta asa ca sparg ușa.

-Adam,tipa Rebecca speriata cand vede ușa căzând

-taci si asculta, daca tu crezi ca Ema nu ti-a spus pentru ca te crede egoista, te înseli, nu ti-a spus pentru a nu iti răni sentimentele, tip eu nervos la Rebecca

-Linisteste-te,imi spune Emily venind

-tu nu te baga,ii spun si imi întorc privirea din nou la Rebecca. Sa stii ca Ema nu a vrut sa se despartă de mine ca sa nu te rănească, spun apropiindu-ma de ea. Ea te iubeste foarte mult si acum plânge din cauza ta, vei rezolva asta,spun nervos si plec