Lucky Girl

21. My friend

21.My friend

De dimineata ma trezesc orbita de razele soarelui. Ma întorc in partea opusa geamului si Apas butonul de la telefon pentru a vedea cat e ceasul. 12:30. Cum am dormit asa mult? Ma ridic somnoroasa si ma uit prin camera. Nu apuc nici sa pun mana pe clanță usii de la baie ca aud vocea mamei.

-Ema, coboară puțin,spune ea

Cobor si il vad pe Adam in fata usii de la intrare,iar mama in bucatarie. Adam era îmbrăcat in niste blugi negri,un tricou alb si o geaca de piele totul asortat cu niste adidași negri. Eu eram in pijamalele mele cu inimioare si un plover mai lung din dantela care imi ajungea cu doua palme mai sus de genunchi. Imi trag mai bine puloverul si-l închei cu o curea la mijloc pentru a-mi ascunde pijamalele. Parul meu era răvășit de la somn,dar lui nu aveam ce sa-i fac. Dar el ce cauta aici? A venit sa-si ceara scuze! Imi spune subconstientul amintindu-mi de ziua de ieri.

-buna,spun eu trăgând si mai tare de plover

-hei,spune el si Zâmbește. Trebuie sa vorbim,spune devenind serios

Am intrat in sufragerie închizând ușa si asezandu-ne pe canapea. Il privesc si vad ca este foarte serios semanand mult cu Edy.

-deci, de ce ai venit? intreb eu văzând ca el sta si se holbeaza la mine

-Ema, stii ca tot ce ai auzit nu e adevărat, nu? intreaba el luandu-mi una dintre maini in ale sale

-nu ai mai vorbit cu mine de trei zile si...,spun eu lăsând capul in jos si privind mainile noastra

Mi-a fost atât de dor de asta. O simpla atingere de la el ma face sa înnebuneșc si sa nu mai stiu de mine. Vroiam atât de mult sa ii sar acum in brate si sa-i spun cat de dor mi-a fost de el.

-nu ,sa nu crezi cumva ca eu te insel si tocmai cu Amanda,spune el apropiindu-se si lundu-mi ambele maini in ale lui

-n-am spus asta,spun captivata de atingerile lui care imi fac inima sa bata si mai tare

-dar asta gandesti si vreau sa stii ca nimic nu-i adevărat, spune el mangaindu-mi palma cu degetul mare

Dintr-o data imi amintesc de Nopțile nedormite in care ma gândeam la el si cum nu mi-a dat niciun semn. Imi iau mainile din ale lui si abia acum incepe adevarata cearta.

-atunci de ce nu ai niciun semn de viata trei zile, am încercat sa dau de tine in fiecare zi, inca mai țin minte sentimentul pe care l-am avut in fiecare noapta ca ti s-ar fi putut intampla ceva,spun eu si cateva lacrimi incep sa se prelinga pe obrazul meu

Toate acele sentimente parca ma copleseau din nou mancandu-ma de vie. Adam isi ridica o mana si imi șterge lacrimile.

-iubito, nu te insel si mai ales cu Amanda, am fost ocupat cu temele si echipa de fotbal, profu ne stresează mai mult ca de obocei... nu am vrut sa te las balta si sa stii ca si eu ma gândeam la tine in fiecare noapte, spune si se apropie luandu-mi din nou mana in a lui

Il privesc si ii vad regretul din ochii. Ochii lui intunecati care mi-au lipsit atat de mult.

-ma gândeam mereu, la tine, la ce am facut sa te merit,la cat de prost sunt ca te-am facut sa plângi inca o data dupa ce mi-am jurat ca n-o S-o mai fac ,continua el punandu-mi capul la pieptul lui

Ii aud bataile inimii care se sincronizeaza cu ale mele marind ritmul in fiecare secunda. Atingerile lui imi fac asta si imi dau seama ca si atingerile mele ii fac inima sa bata.

-nu stii cum era ca in fiecare secunda sa vreau sa te vad si sa nu pot , sa ma culc la 1 si sa ma trezesc la 7, sa nu pot sa am nici măcar o secunda sa in trimit un "te iubesc", continua si ma uit in ochii lui văzând regretul