Draga jurnalule,
Iti scriu deabia acum, la o varsta la care cu totii ar crede ca ar trebui sa imi ingrijesc cei 5 copii si sa pregatesc o delicioasa cina pentru iubitul meu sot, insa eu prefer sa stau aici si sa continui ce am inceput atunci cand cea mai mare drama pe care ti-o puteam povesti era intreruperea canalului de desene animate.
Eu, nici nu stiu cum sa incep. Aveam 14 ani atunci cand in viata mea a aparut cealalta jumatate a inimii mele, dar mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca ea se potrivea perfect cu bucatica care imi batea mie in piept zi de zi. Atunci m-am indragostit. E amuzanta usurinta cu care o spun nu? Ei bine, o sa iti dai seama ca a fost mai greu decat crezi sa il iubesc cu adevarat pe Razvan. E atat de placut sa te doara in egala masura pe cat iubesti, dar eu nu stiu cum oamenii mai supravietuiesc unei asemenea iubiri. Cel putin la mine, iubirea a fost prea mare si plina de momente minunate pentru a incapea si durere in egala masura cu iubirea, insa nu spun ca durerea a lipsit din viata mea. Totul a inceput cam asa:
