5: Trăiri și gânduri ciudate

15 0 0
                                    

#Emily

M-am trezit cu o durere puternică în piept. Nu puteam respira.

Mă înecam.

Am ieșit repede în balcon.

M-am dus la balustradă și încercam să respir. Tuseam.

Am rămas acolo un timp, cu mâna pe piept încercând să mă calmez.

După o astfel de criză, am ajuns în bucătărie căutând apă.

Troy nu era acasă. Peter mi-a dat un mesaj că nu putea ajunge până la 13.

Îmi sprijin capul într-o mână si mă calmez. Beau un pahar cu apă.

Ce-a fost asta??

#Sam

Mă trezesc. Ieri am rugat pe cei de la recepție să îmi ofere o altă cameră și le-am spus că femeia ce a rămas proprietară își va plăti sejurul de una singură.

Au fost de acord, iar acum stau în camera 222. E cu vedere spre autostradă.

Mă tot gândesc la ce am pierdut în aceste luni. Mă gândesc, că poate Troy a agățat-o pe Emily.. sau se înprieteniseră și...și ea l-a acceptat.

Sau..sau poate că e altceva. Poate că totuși!...e altceva.

Mă rog să fie altceva pentru că nu pot..nu pot să percep! Cum?!

Privesc acum pe geam și simt cum inima o ia la goană.

Am decis sà mă plimb.

Am ieșit. Păsesc spre clădirea unde era firma mea, acum cinci luni.

Pakine@imb. Troy.

Înauntrul a fost renovat. S-a extins. A colaborat cu Arid@, cu Webkin...Poter Fink se află și ea printre firme.

Recepționera întreabă dacă îmi poate fi de folos.

-Troy..nu, domnul Pakine... este aici? Întreb.

-Tocmai a sosit. Spuse făcând semn spre noul lui birou. Îi spun că-l căutați.

Se ridică de pe scaun, face câțiva pași cu niște tocuri gigantice și intră în birou.

Ridic sprânceana când aceasta se întoarce și îmi spune: " Domnul vă așteaptă. Puteți intra."

Pășesc în cameră, iar Troy mă intâmpină.

Dăm mâna ca doi oameni maturi.

-Troy voiam...ăaa..să-mi cer scuze pentru conportamentul meu de acum câteva ore..zile..mă rog, știi ce vreau să spun. M-am comportat ridicol și asta e.

Troy scoate un trabuc și mi-l întinde.

-Cubanez??

-Exact cum îți place. Ce-ai mai făcut în ultimile luni?? Cum merg afacerile?? Mà întreabă aprinzându-și un trabuc.

" Cum merge?? Ce, asta-i intrebarea lui????"

-Afacerile merg. Dar spune-mi tu. Ți-e cum îți merge??

-Bine. Din ce în ce mai bine, pot spune.

Normal!!

Înghit în sec.

-Emily... ce mai face?? Îl întreb.

Mă fixează câteva clipe și apoi îmi răspunde:

-Emily e bine. Acum stă mai mult pe-acasă.

Bătăile inimiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum