Pic pic se aude încet pe acoperișul casei.Din ce în ce mai tare de parcă cerul își arată a sa supărare .Un fulger puternic luminează a mea încăpere ,urmat de al său strigăt ce cere îndurerare.Cum poate o simplă ploaie să exprime a mea durere .Un vis ce pare a fi o umbră din trecut ce cere cu ardoare o mică alinare .Dar cui ?Cui?Trezindu-mă parcă răpusă din al meu vis.Fug repede în baie ,să îmi dau cu apă pe față pentru a mă trezi.Când mă uit în a mea oglindire văd o fată la fel ca mine ,dar palidă și plânge .Un zâmbet parcă încercat de multe sentimente s-arata pe-al ei chip.O lacrimă-i cazu pe buzelei firave .Un trandafir de roșu aprins ,pare că iar fi daruit a lui culoare și gingășie cum alta nu are.Încet ea își face loc ,pe -al palidului chip precum un râu ce forța nu dispare .În a lui vărsare nimic nu il domolește.Ușor mă depătez de fata , a cărei răsuflare nu pare să existe.Căzând parcă pe un nor ce ma ridică ...O rază de lumină se așterne pe fața mea.Alături o adiere ce lasă peste mine un fior ce numai iarna il are.Suflul gheții îmi mângâie al meu trup.Căzut parcă fără suflare pe gresia cea rece.Ușor îmi mișc mâna ,dar fără prea mare folos .Ochii mi se deschid ,treptat imaginea e clară.A mea privire in ceață ea vedea o rază blândă ce încerca din răsputeri vederea s-o refacă .Mă ridic în picioare .O amețeală mă încearcă precum al mãrii legănat.Cu pași grabiți mă îndrept spre dormitor.Îmi i-au telefon și mă uit la ceas.E 07:30 și eu nu sunt gata de școală.Mă învârt prin cameră ca un titirez până găsesc pe umeraș uniforma de școală.Uniforma este formată din fustă scurtă cu carouri si de culoare roșie și o cămașă cu mâneci scurte.Cu o vestută neagră.Cămașa este tot in carouri si de culoare roșie.Mă îmbrac cu ea și îmi i-au ciorapi negrii ,apoi teneși mei negri și mă îndrept spre ghiozdan .În el pun tot ce am nevoie .I-au căștile și plec spre stația de autobuz.
Părinți mei sunt mereu plecați cu munca.Când eram mică erau mereu cu mine .Totul s-a schimbat când tata a reușit acum 6 anii să își deschidă propria afacere cu haine și altele.Pe când mama este scriitoare și acum 5 anii cartea ei"Blood" a devenit foarte cunoscută.De atunci relația mea cu părinții s-a deteriorat. Merg ce merg până ajung aproape de stația de autobuz o străduță îngustă mă desparte de stație.O frică subită mă cuprinde .Încerc să mă întorc,dar în zadar.Frica ce-o simt ma paralizat .Două mâinii mă cuprind într-o îmbrățișare caldă.Care mă face sa tresalt.Ușor acea îmbrațișare se transformă într-o strânsoare din care nu mai poți scăpa.Un sentiment de nostalgie îmi străbătea corpul.Capul necunoscutului se cobor ușor pe umărul meu și mă sărută pe obraz.Se îndreaptă spre urechea mea și îmi șoptește "Amintește-ți" "Nu mă uita"
Apoi disparpare ,odată cu el și strânsoarea ce alinare îmi oferă.
Bun.Cam atât.Este destul de scurtă.Îmi pare rău dacă am greșeli gramaticale.Sper să vă placă.Vă pup.Vă aștept să îmi spuneți părerile despre această poveste .Bye Bye
_claudia ak
