Galben 💛

2. Andreea

13.05.2019

Se simte deja Vara. Aproape gata și școala..
-Ella! Ella! mă strigă cineva.
-Ce e? Întreb încă visătoare.
-Te întrebam legat de banchet. O sa ii spui? Ma întreabă Andreea nerăbdătoare.
Uitasem complet de asta! Anul trecut,la sfârșitul anului scolar, mi-am promis ca la banchetul din acest an, sa îi spun lui Gabriel ce simt.
- Nu știu ce sa zic... Ii adaug Andreei.
-Domnișoarelor! Se auzi glasul supărat al profesoarei de matematica.
Ce uram Matematica!
-Iar vorbiți? Adaugă ea. Andreea, te rog sa te muți în ultima banca.
Andreea se ridică și își strânge încet lucrurile. Eram deja obișnuite! Cred ca profesorii, abia așteptau sa scape de noi.
Nici bine nu s-a mutat Andreea, ca primesc un bilețel din spate.
"Deci, eu zic să îți faci curaj. Nu riști nu câștigi! "
Am recunoscut imediat scrisul! Andreea! Era tactica noastră preferata de a comunica, dacă cumva eram mutate.
Ai dreptate... Dar am făcut această promisiune fără să gândesc...
Dau bilețelul în spate, dar se aude clopoțelul. Ce fericire!
-Cum adică promisiune fără să gândești? Ma citeaza Andreea.
-Andreea, las-o baltă!
-Știi că și eu am avut rușinea ta,cu Cristi, în clasa a cincea. Și nu am stat pe gânduri! I-am zis!
-Știu, Andreea! Dar eu nu sunt ca tine...
Asta asa era. Andreea era mult mai inteligenta, mai frumoasa și mai îndrăzneață decât mine. Mereu, când se luau alții de mine, ea era acolo să mă apere. După cum am zis, eram prietene de la grădinița, când tot ea a venit să facem cunoștința.
-Ești tare amuzanta!
Poate ca avea dreptate! Ar fi trebuit sa îmi iau inima în dinți și sa ii spun lui Gabriel ce simt.
-Știi ce? O sa ma mai gândesc!
-Asa te vreau!
Fericite și cu gândul la viitor, ne-am îndreptat spre curtea școlii.