New Country (BTS fanfiction)

1. Viata ei

Am intrat de doar 2 minute in aceasta incapere si deja observ cu multa usurinta grupul fetelor populare, pe care le intereseaza doar cum arata si cati pretendenti au. Deasemenea am vazut grupul baietilor "smecheri", care discuta despre sala si isi bat joc de ceilalti.

M-am asezat in prima banca deoarece imi era teama sa ma duc in spate si sa fiu respinsa de ceilalti. Cand am intrat toti se uitau foarte ciudat gen "Cine e ea? " "Ce cauta si asta? " "A gresit clasa cumva? ", in special fetele care ma analizau din cap pana in picioare. Nu le-am bagat in seama privirile urate ci, dupa cum am spus, m-am asezat in prima banca si am asteptat sa vina diriginta.

O voce foarte calda se auzea iar in sala de clasa pasise o femeie de vreo 40 de ani, tunsa scurt si foarte eleganta. Se apropiase de mine si spuse: "Tu trebuie sa fii eleva mea noua, nu? Vino sa te prezint noilor tai colegi! ". M-am ridicat din banca la cererea ei si m-am prezentat in fata clasei. Am vrut sa ma intorc la locul meu dar diriginta mi-a cerut sa ma asez langa domnisoara Livia din a treia banca fiindca sta singura iar eu la fel. M-am uitat cateva secunde la ea. Are parul blond mai jos de umeri cu breton, ochii verzi si foarte frumoasa, ma mir ca sta singura. Am facut ceea ce m-a rugat diriginta, mi-am luat ghiozdanul si m-am dus unde mi-a aratat. Femeia a inceput sa ne spuna vesnica poveste ca de inceput de an scolar dupa care ne-a citit regulamentul.

Trecuse abia o ora iar eu simteam ca a trecut o vesnicie. Fata blonda de langa mine, Livia, nu a scos nici un cuvant. Eram hotarata sa intru in vorba cu ea dupa ce pleca diriginta. Dintr-o parte si din alta inca mai auzeam soapte referitoare la mine din partea fetelor "E cam ciudata", "Cred ca e din cauza companiei", "Poate o va molipsi si pe ea!", "Ratate", "Mi se pare mie sau e cam increzuta". Toate aceste vorbe ma faceau sa-mi fi dorit sa nu vin aici. Dar am promis ca indiferent ce voi gasi, ma voi acomoda si nu le voi da parintilor mei motive sa ma ia inapoi acasa. Eu sunt din Iasi iar pentru transferul meu la Bucuresti am depus multa bataie de cap. Zilnic imi rugam parintii si gaseam diferite motive si argumente iar intr-un final au cedat cu o conditie. Atunci cand voi avea vreo abatere de la ceea ce imi cer ei sau daca nu ma voi acomoda cum trebuie in colectiv, voi fi luata inapoi acasa de urgenta. Sunt foarte protectivi si le-a fost greu sa se desparta de mine.

A venit momentul in care diriginta s-a oprit din vorbit iar cu pasi marunti a iesit din sala de clasa. Eu inca mai eram in gandurile mele, iar cand am realizat ca toti se pregateau de plecare, o vad pe Livia cum se ridica grabita din banca si iese afara. Din cate am auzit aceasta ora, nu e prea iubita. Poate ii e teama sa nu ma comport si eu la fel.. cu siguranta nu voi face asta. Si eu sunt mai timida deci cred ca ne potrivim perfect.

Am dat sa ies din clasa dar fetele din grupul popularelor au venit sa faca cunostinta cu mine. S-au prezentat pe rand si sincer am ramas impresionata, si nu intr-un sens bun, ci rau. Toata ora au spus lucruri urate iar acum se prefac ca niste actrite profesioniste. Mi-am luat la revedere si am plecat caci simteam ca ma sufoc.

Am ajuns acasa si mi-am pregatit ceva de mancare fiindca matusa mea era la lucru. Dupa ce am mancat, m-am dus in noua mea camera. Ceea ce imi placea era faptul ca aveam o oglinda mare unde ma puteam vedea din cap pana in picioare. Pret de cateva secunde m-am privit in oglinda cum razele de soare cadeau in parul meu saten deschis iar ochii mei caprui straluceau.

Pe langa aceste trasaturi fizice am si multe vise. Visul meu cel mai mare este sa ma mut in Coreea si sa particip la concertele trupelor mele preferate. Ca sa ajung sa ma mut acolo am nevoie de multa carte dar si de pile. De aceea m-am mutat aici in Bucuresti, am mai multe sanse sa-mi indeplinesc visul. Am avut noroc ca o matusa de-a mea locuieste aici si a fost foarte bucuroasa sa ma aiba alaturi de ea in urmatorii mei ani de liceu. Eu acum am trecut in clasa a unsprezecea, deci mai am doi ani. Dupa care vreau sa aplic la o facultate din Coreea.

Inainte de varsta de 13 ani nici nu stiam ca exista Coreea. Atunci am aflat. Pe canalul Music Channel la ora 10 pm se difuza melodia Bonamana de la Super Junior. M-am indragostit de stilul, de vocile si de fetele lor. Erau frumosi, cantau bine, ritmul foarte bun. Am cautat melodia pe youtube apoi am descoperit si altele. Am inceput sa ma uit la dramele coreene. La varsta de 14 ani am inceput sa invat coreeana, iar in prezent, la 16 ani si 9 luni o stiu aproape foarte bine. Rudele mele au fost foarte impresionate si mandre. Cat despre prieteni.. aveam prieteni buni cu care ma intelegeam, dar mai erau si care isi bateau joc de mine caci ascult "chinezarii". Unii nu inteleg.
Acum ca m-am mutat intr-un nou liceu si nimeni nu ma cunoaste, am sa incerc sa tin pentru mine si sa nu le zic tuturor detalii despre viata mea, decat celor care se dovedesc a-mi fi prieteni cu adevarat si fara doua fete. Singura persoana care mi-a atras atentia si cu care simt ca voi avea o legatura stransa este Livia. Da, acea fata timida. Vad ceva special in ea, ceva ce altii nu vad.

Acesta e primul capitol! ^^ De curand am inceput sa citesc pe wattpad iar de cateva zile ma batea gandul sa scriu si eu o carte... o carte pe care mi-ar placea si mie sa o citesc. Acest capitol e scurt, e despre viata ei, dar urmatoarele vor fi mai lungi si deasemenea va incepe actiunea. Vreau sa va aud parerile, chiar daca sunt negative sau pozitive, vreau sa le aud. Sa-mi spuneti daca ceva nu va place.. poate cum ma exprim sau orice altceva.. Si imi cer scuze daca cumva am facut greseli de ortografie.
P.S. fata din poza este Elena
Pe curand si astept pareri!! ^^