7.

1K 52 32
                                    

Toti avem acea teama de a gresi, uneori alegem sa nu incercam din cauza acelei frici ce se napusteste asupra sufletului nostru. Dar oare este corect sa lasam lucrurile sa treaca pe langa noi? Sa stam pur si simplu cu bratele incrucisate si sa raspundem cu nu la orice oportunitate ni se ofera in viata? Sa privim de pe margine pe cei ce traiesc fiecare clipa din viata fara nici o retinere? Merita sa facem exceptii in unele privinte, sa experimentam lucruri noi, sa fim noi insine cu toate defectele si calitatile noastre. Pentru prima data dupa mult timp, simt ca sunt intreaga, acel gol din sufletul meu s-a umplut. S-a umplut cu persoane ce ar da totul pentru mine, care sunt capabile sa ma faca sa zambesc si sa uit de restul problemelor mele. In tot acest timp am cautat mereu sa fiu pe placul tuturor, pana acum nu mi-a mers acest lucru, asa ca am decis sa fiu eu insami, iar acum am gasit oameni ce ma accepta asa cum sunt.

Mi-a parut foarte rau ca nu am mai putut ramane in aceasta dupa amiaza cu Suga, in parc, insa aveam foarte multe teme pentru ziua urmatoare. M-a condus pana in fata blocului meu dupa care mi-a dat o imbratisare scurta si mi-a zambit intr-un mod foarte dragut. I-am promis ca ziua urmatoare vom sta mai mult impreuna iar el a suras la auzul vorbelor mele.

~~Suga~~

Tocmai ce am ajuns acasa de la Elena iar baietii erau in camera de zi cu consolele de joc in mana, in timp ce Jin facea mancare.

- Ce pregatesti? Ii spun lui Jin apropiindu-ma de el repede.

- Ramen, poti tu sa asezi masa? Puturosii aia s-au pus la joc... imi raspunde Jin oftand si uitandu-se spre directia lor.

-Sigur, nici o problema. Dau sa ma intorc insa Jin ma ia prin surprindere cu o intrebare la care nu prea stiu cum sa-i raspund.

- Dar unde ai fost? Ma intreaba cu o privire usor nedumerita. Baietii erau prea absorbiti de spiritul jocului si nu au auzit intrebarea.

- Umm.. in parc.. am gasit un teren de baschet saptamana trecutaa, stii tu... il mint privind in alta parte inafara de ochii lui ce sunt fixati pe mine iar apoi isi muta ochii la ramenul lui. Ma simt rau sa il mint insa maine am de gand sa le spun ce se petrece in inima mea. Ma voi intalni cu Eli si baietii intr-o cafenea sau poate o voi aduce aici.

Ma duc spre camera de zi unde se afla o masa din lemn cenusiu si incep sa pun tacamuri si farfurii.

- Hei gagaunule! aud din spatele meu, dinspre canapea. Da-te la o parte, nu vezi ca eu ma joc aici, voi pierde! Ma uit in spate si il vad pe Taehyung concentrat la maxim pe joc.

- Yaa! Lasa-ti jocul si haideti la masa, striga Jin venind cu un bol de mancare din bucatarie.

Heheh iar acum merit batuta fiindca n-am mai pus capitol de un an si mai e si scurt =)) Am fost in permanenta ocupata si imi aduceam aminte rar de poveste dar nu ma simteam in stare sa o recontinui, nu mi se parea imperios necesara aceasta poveste dar la cate comentarii am primit constant in capitolele anterioare fiind rugata sa continui, asta am si facut! Voi mai scrie un capitol astazi :D
App numai eu sunt inebunita dupa Press Your Numer de la Taemin? :D

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 05, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

New Country (BTS fanfiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum