Dupa ce Austin imi da drumul din acea imbratisare, mergem amandoi in bucatarie. El s-a asezat pe un scaun la masa in timp ce eu cautam niste cesti pentru cafea... Eu eram imbracata cu un tricou bej, putin transparent, care imi acoperea cam jumătate din posterior... Austin se uita fix, ca si cum ar fi paralizat... Incrpea sa ma sperie!
Dupa ce am gasit cestile, i-au din dulapiorul de deasupra plitei borcanul cu cafea si cel cu zahar. Pun apa la fiert si pe urma pun si cafeaua, nu inainte sa il intreb pe Austin:
- Iubire, cat zahar vrei in cafea?
- Cat vrei tu dulceata! raspunde el cu un zambet timid schitat in coltul gurii.... Dupa ce esye gata cafeaua, o pun in cesti si mergem in camera sa ne uitam la TV. Dupa aproximativ 30 de minute, un zgomot ascutit se face auzit in camera. Era telefonul lui Austin. El se ridica din pat, ia telefonul si pleaca in living.
"Poftim, cine ar putea fi de Austin a plecat din camera!? E ceva ciidat aici!" gandesc eu. Ok, a revenit in camera... Era timpul sa il iau la interogatoriu.
- Iubire, cine te-a sunat?
- Nimeni!
Dupa ce raspunde, eu ma ridic si ii iau telefonul din mana. Il deschid si vad, un apel de la Nicky... Cine dracu era si Nicky asta?
- Austin, cine e Nicky?
- Ăăă, nu stiu cum sa iti explic.
- Spune odata, cine e Nicky?
- Nicky e fosta mea prietena...
- Noi suntem impreuna de aproape 2 ani si inca vorbesti cu ea?
- Uite, imi pare rau dar nu pot scapa de ea.... Ea ma cauta peste tot... Nu ma lasa nici 2 zile!
Ok... El mi-a dat o explicatie pe care imi vine greu sa o cred.... Dar in fine, trecem peste... Dar daca se mai intampla o omor pe jegoasa aia!
