Nu am înfrânt durerea. Aia de moment sau de momente, care avea tendința de a se caza-n inima mea deja părăsită.
Sentiment trăit și retrăit, neșters, neuitat, simțit și resimțit.
Bazat pe înceata mea suflare, cândva normală, dar cine mai e normal du...
Creștem alături de durere. Ne hrănește când stomacul începe să cerșească ascultare și noi o răsplătim cu lacrimi dulci ca o adiere a unui vânt trecut. Durerea ne maturizează, ne face oameni. Din ea învățăm ce e viața în momentele ei de inferioritate. Durerea e durere și e acolo mai mereu, nedorind să-și încalce programul deja stabilit. E fiorul ăla de dinainte de obișnuita criză pictată-n floricele moarte. Și te caută. Te așteaptă. Te vrea cămin.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
