Story of the Seven Demigods

Durere!?

Când  te simți singur , în primejdie , te simți slab , fix atunci izbucnești cel mai tare in semn de autoapărare , asta făcea Hoseok acum , încerca să se apere de propria durere , de propria conștiință care-i urla în minte că tocmai și-a ars omul cel mai de preț din viața lui, tocmai și-a pierdut și ultimul om din viața lui.

Era ca un copil speriat , lăsat singur , dorea iubire , o îmbrățișare , un cuvânt.
Și așa sa trezit făcând rău lui Jungkook , ca mai apoi să-l strângă de gât pe Jin, nu înțelege de ce face asta , se simțea de parcă corpul lui acționa singur la nervi , nu înțelegea de unde atâta putere pentru un corp firav ca al lui. Lacrimile curgea pe obrajii lui fini ținând mâna in gâtul lui Jin care mai avea puțin și leșina in lipsă de aer.
-C-ce f-fac? Se întrebă privindu-l pe Jin cum devine roșu la față.

O data intrați Namjoon și Yoongi , Namjoon a sărit și la luat pe Jin care a început să tușească puternic ținându-și mâna în jurul gâtului , in timp ce Yoongi la imobilizat pe Hoseok in brațe pe la spate , la ridicat pe sus încercând să se așeze cu el în pat dar fără folos , Hoseok țipa și se zbătea , mâinile lui emanând o căldură usturătoare , ce-i crea arsuri pe piele lui Yoongi.

-Lasă-mă! Dă-mi drumul , lasă-mă !!! Țipă cu atâta durere în glas încât tot corpul lui Yoongi sa încordat , îi simțea durerea și disperarea în fiecare fibră a corpului , simțea fiecare suspin și strigăt amar. În zadar îl ținea strâns în brațe Hoseok continua să-și plângă oful , corpul său ardea , însă nimic din toată astea nu l-a făcut pe Yoongi să se îndepărteze , din contră la prins mai tare în brațele sale , începând să-i șoptească cuvinte dulci, și-a așezat capul pe umărul celui în suferință continuând să-i șoptească cuvinte calmante!

-Tataaaa! Unde-i tata , de ce am făcut asta? De ce nu ma-ți oprit ?? De ceee!?
Tot ce făcea Yoongi era să-l țină strâns în brațe , ii șoptea că totul va fi bine , că nu-i singur , că va avea grijă de el . Hoseok a continuat să se agite până când a simțit ceva ud în jurul taliei sale , o parte a mâinii lui Yoongi era arsă până la os , sa speriat încetând să se mai zbată , a ridicat privirea spera Yoongi ce la asigurat cu un zâmbet cald că totul e ok.

Corpul lui Hoseok sa calmat încetul cu încetul in brațele lui Yoongi până când sa lăsat moale cu totul în brațele lui suspinând și șoptind câte un "îmi pare rău" , picioarele i-au devenit moi lăsându-se acaparat de puterea lui Yoongi carea a continuat să-l mângâie întorcându-l pe băiat cu fața spre el,
Hoseok lăsându-și capul între clavicula și gâtul lui Yoongi inspirând parfumul lui.

Jungkook sa ridicat cu greu din tufișul în care a fost aruncat și a intrat in casă de parcă nimic nu sa întâmplat.

-Ce am pierdut? Întreabă Jimin
-Tu!? Unde ai fost , mi-am făcut atâtea griji pentru tineee!? Spune Taehyung aruncându-se în brațele lui Jimin.
-Da...păi m-am întors la castel și ...se pare că toți s-au întors împotriva mea și tata ma cam renegat !
-P-poftim ? De ce?
-Nu știu... am intrat pe poarta castelului și m-am trezit înconjurat de gărzii , am întrebat ce se întâmplă dar nimeni nu mi-a răspuns , am crezut că mă confundă dar nu, au țipat să mă aresteze așa că i-am carbonizat , am furat o caleașcă , bani și mâncare și uite-mă din nou aici!
De ce luminiță stă în brațele lui Yoongi?

-Am...nu știu dar dacă e calma nici nu mă interesează. Răspunde Taehyung.
-E așa frumos! Spune Jimin apropiindu-se de micul omuleț ce stătea liniștit in brațele lui Yoongi.
-Ce ar fi să stai departe dacă nu vrei să te trezești cu o săgeată în capul ăla sec! Mârâie Yoongi la el.
-Ușor tigrule! Oricum am pus ochii pe altcineva. Spune Jimin uitându-se cu coada ochiului la Jungkook care stătea liniști pe un scaun.