După multe îmbrăţişări, urări şi discursuri eram în sfîrşit în rachetă aşezaţi unul în faţa altuia.
-Deci,încep eu,ce ziceţi sā facem prezentările...toţi dînd afirmativ din cap am început.Nu aveam nimic de făcut în următorii trei ani (inainte sa fim inghetati pentru alti 100 000)căci racheta era pe pilot automat, iar în afară de discutat ,mîncat şi dormit nu trebuia sa facem nimic.
-Încep eu.Numele meu e Francesca de Mancouver.Am 13 ani.Îmi place muzica ,să citesc,pictura şi uneori cînt.Am călătorit în toată lumea.Lume care acum nu mai există , dar locul meu preferat a fost o insulă pe care o vizitasem cînd eram mică.
-Numele meu este Chris Trow ,Francesca mă cunoaşte ,de altfel, am 15 ani şi am visat mereu să ajung medic ,deşi probabil că nu semăn cu unul...eu ,mă pricep în medicină.
-Atunci ,tocmai ai devenit "Medicul grupului"am exclamat eu batind din palme. El a zinbit probabil sarbatorind in suflet.
-Numele meu este Michael Harris (Sivan),am nouă ani.Tatăl meu a murit cînd eram mic şi...Michael izbucni în lacrimi , am mers sa-l imbratisez iar restul au continuat prezentarile.
-Numele meu este Louis, am aproape 20 de ani , îmi place sportul , gimastica şi jocurile video. Am vrut mereu să devin atlet de performanţă.Dar acum să discutăm despre viitor ,ajunşi pe Pămînt-Marte trebue să ştim ce avem de făcut.
-Marint, am exclamat eu restul izbucnind in dis , s mai sînt 3 ani pînă atunci.
-Adică foarte puţin.
În momentul acela am întors capul spre fereastră tresărind uşor la vederea unei explozii uriaşe în depărtare.Pămîntul.Nu mai există.
______________
Următoarele capitole vor fi secvenţe din diferite zile, dar şi din perspectiva a mai mulţi oameni.Mersi pt comentarii şi voturi.Scuze ca acum scriu mai rar dar e sfirsitul anului,si multe teste vin...
CITEȘTI
Sfîrşitul începutului
Ciencia FicciónFiecare lucru î-și are sfîrșitul. Dinozaurii au dispărut acum miliarde de ani, la fel și oamenii vor dispărea, peste mii. Dispariția poate fi încetinită sau grăbită ,însă nu poate fi amînată. (HR- #16 in SF)
