Dark Blood

Capitolul 15.

Cand Sebastian le-a spus si celorlati despre faptul ca se transforma in om,toti au crezut la inceput ca minte si vrea sa faca o gluma proasta,insa cand s-au uitat la noi doi,si ne-au vazut privirile serioase,si-au dat seama ca nu mintim si au inceput sa se panicheze. Defapt Elena e cea care a inceput sa se panicheze,in timp ce ceilalti doi stateau si se uitau la noi cu niste priviri socate.

"Eu inca astept sa spuneti ca glumiti."A spus Elena cu o voce calma,chiar daca numai cu cateva secunde inainte se panica mai rau decat atunci cand si-a descoperit puterile.

"Elena,asta nu e o gluma." I-am spus eu dandu-mi ochii peste cap.

"Sunteti siguri ca nu e o gluma?" A intrebat ea,uitându-se la noi cu o privire ciudata.

"Da Elena,suntem siguri." I-a răspuns Sebastian de data asta.

"Dar stiti ca asa ceva e cam imposibil. Adica eu nu am mai auzit niciodata de asa ceva." A spus Mason,revenindu-si din socul din care se afla cu cateva secunde înainte.

"Sincer,nimic nu mi se mai pare imposibil. Adica,Beatrice are toate puterile,iar acum Sebastian se transforma in om. Iar toate astea se presupune ca erau imposibile pana acum." A spus Eric,revenindu-si si el din starea de soc in care se afla.

"Eric are dreptate. Sunteti doi ciudati." A spus Elena uitându-se la mine si la Sebastian.

"De parca tu nu esti." I-a răspuns Sebastian dându-si ochii peste cap.

"Okay,eu si Beatrice vom incerca sa găsim ceva in legatura cu asta, in timp ce voi trei veti sta cu Jay si veti incerca sa il treziti si sa verificati daca nu a pătit nimic." Ne-a spus Mason serios,iesind imediat dupa 'discursul' sau din camera, iar eu l-am urmat,insa înainte să ies,am auzit-o pe Elena comentând ceva. Probabil de Mason.

"Deci,cum planuiesti sa afli ceva despre problema asta? Deoarece daca asta nu s-a mai intamplat pana acum,atunci nu prea cred ca are cineva informatii. Nici macar biblioteca." L-am intrebat eu pe Mason,in timp ce mergeam pe strada. Defapt,mai bine spus,eu merg dupa Mason deoarece habar nu am unde ne îndreptăm.

"Nu avem de unde stii daca asta nu s-a mai intamplat. Poate ca cineva a mai pătit asta,insa nu a spus nimănui." Mi-a răspuns el, la fel de serios ca inainte.

"Pai si daca nu a spus nimănui,de unde vom afla noi?" L-am intrebat eu insa nu mi-a mai răspuns,continuând sa meargă.

Ei bine,cred ca nici el nu stie unde mergem. Probabil ca a fost coplesit de situatia in care se afla Sebastian,si doar a vrut sa iasa din casa pentru a-si limpezi mintea. Adica nu il invinuiesc deoarece si eu am cam avut nevoie de asta. Sau poate ca a vrut sa ii dea putina speranță lui Sebastian,sa il faca sa creada ca poate este o cale de a-l face sa revina la normal.

Am fost scoasă din gândurile mele,cand Mason s-a oprit brusc,ceea ce m-a facut sa intru cu putere in spatele lui.

"Mason,de ce te-ai oprit asa brusc? Puteai da un semn." I-am spus eu,insa el nici nu m-a băgat în seama. S-a intors către mine,m-a prins de încheietura si a inceput sa alerge,trăgându-ma dupa el.

L-am lăsat sa ma tarasca dupa el,deoarece eram inca in stare de soc si mai eram si confuză,nestiind ce se întâmplă si ce l-a facut pe Mason sa alerge asa brusc.

Insa,dupa inca cateva secunde,am inceput si eu sa alerg,ceea ce l-a facut pe Mason sa imi dea drumul la încheietura. Ei bine,alergam cu Mason,insa nici macar acum nu stiu de ce o facem.

Ne-am oprit dupa un timp,in fata unei case destul de mică si necunoscută. Insa se pare ca pentru Mason nu era chiar atat de necunoscută deoarece s-a îndreptat către usa si a bătut,urmand ca o femeie destul de bătrână sa ne deschida usa si sa ne invite înăuntru.
"Va asteptam." Ne-a spus ea așezându-se pe o canapea,in timp ce eu cu Mason ne-am asezat pe cea din fata ei.

"Uhm,tu cine mai esti?" Am întrebat-o eu.

"E bunica mea." Mi-a răspuns Mason scurt,neuitandu-se nici pentru o secunda in directia mea.

"Mason,vreau sa stiu ce se intampla. De ce am alergat asa dintr-o data,de ce suntem aici si ai macar vreun plan cu care il putem ajuta pe Sebastian? Deoarece de cand am plecat de la casa lui Jay,te-ai comportat ciudat si nici nu ai vorbit cu mine." I-am spus eu nervoasă,ridicându-mă de pe canapea si punându-ma in fata lui deoarece nici cand vorbeam nu se uita la mine,iar asta ma făcea să fiu mai nervoasă decat sunt deja.

"Stai jos Beatrice." Mi-a spus el,insa neuitandu-se nici acum la mine. Însă cand a vazut ca nu ma misc din fata lui,si-a ridicat privirea către mine.

"Am sa stau jos cand vei avea de gând să imi explici si mie ce se întâmplă." I-am spus eu.

"O sa iti explic,dar mai intai stai jos." Mi-a spus el iar de data asta s-a uitat la mine cand a vorbit.

"Okay,vorbeste." I-am spus,de îndată ce m-am asezat înapoi pe canapea.

"Cand am auzit despre problema lui Sebastian,am spus ca vom incerca sa aflam cat mai multe despre asta,si nu am mintit. Asta facem. De asta suntem aici,insa pe drum am observat cateva persoane din Academie si nu am putut risca sa ii las sa ne vada,asa ca am inceput sa alerg in directia opusă luandu-te si pe tine cu mine ca doar nu era sa te las acolo. Asa ca am început să alergam către casa bunicii mele,unde planuiam sa ajungem de la bun inceput deoarece bunica mea s-a aflat in aceeasi situatie in care se afla Sebastian acum. Dar niciodata nu am intrebat-o despre asta deoarece nu ii plăcea să vorbim despre asta,insa acum trebuie să aflăm cum sa ne salvam prietenul,asa ca sa speram ca v-a vrea sa vorbeasca cu noi despre asta." Mi-a spus Mason,iar cand m-am uitat in directia in care se afla acea batranica înainte,am observat ca nu mai era acolo.

"Uhm,unde a dispărut?" L-am intrebat eu pe Mason.

"A plecat către bucătărie,imediat dupa ce ai inceput sa tipi la mine. Se va întoarce în curând probabil." Mi-a răspuns el si am ramas amândoi tacuti asteptând ca batranica sa se întoarcă înapoi.

Deci se pare ca pana la urma Mason chiar avea un plan.