Timpul trece foarte incet atunci cand doar stai si nu ai nimic de facut. Cam asta e rutina mea zilnica mai nou. Ma trezesc,ma hranesc cu putin sange de care face Mason rost dar habar nu am de unde,si stau toata ziua facand lucruri obisnuite de ale oamenilor. Si va pot spune ca e foarte plictisitor. Cred ca a trecut o saptamana in care nu am facut nimic altceva,si aproape ca imi e dor de antrenamentele alea in care simteam ca mor de durere si oboseala. Insa acum,le-as prefera pe ele in schimbul acestei plictiseli teribile.
Stateam pe canapea,uitadnu-ma in gol,cand Sebastian a venit si s-a asezat langa mine. Insa nu a spus nimic. Statea si se gandea presupun,deoarece se vedea pe fata lui ca era visator. Dar nu il poti invinui deoarece se transforma in om. Ceea ce e foarte ciudat,deoarece nu am auzit niciodata ca asa ceva e posibil.
"Hei,cum te mai simti?" L-am intrebat eu dupa un timp incercand sa sparg linistea ce ne cuprinse pe amandoi.
"La fel." A fost raspunsul lui scurt.
Nu a trecut nici un minut de cand Sebastian mi-a raspuns,iar toate luminile s-au stins lasand casa intr-o bezna totala. Primul meu instinc era sa ma ridic si sa inspectez incaperea pentru a afla ce se intampla,insa stiind ca nu il pot lasa pe Sebastian singur,mai ales in starea in care se afla,m-am ridicat de pe canapea luandu-l de mana si tragandu-l dupa mine pe scari,indreptandu-ne catre camera sa unde era mai in siguranta decat acolo. Insa era destul de greu sa il trag dupa mine,mai ales ca se impiedica foarte mult.Eu puteam deosebi lucrurile si vedeam cate ceva datorita ca eram vampir,insa el nu prea mai putea vedea atat de bine in intuneric.
"Unde mergem? Si ce se intampla?" A intrebat Sebastian in soapta. Macar nu era atat de prost incat sa vorbeasca tare incat sa il poata auzi intreaga casa.
Dar nu i-am putut raspunde deoarece daca instinctul meu era bun,atunci cineva se afla in casa alaturi de noi.Si tot ei au fost si cei care au oprit curentul lasand casa intr-un intuneric total. Iar cei care au facut asta pot fi vanatori sau vampiri. Iar daca erau vampiri puteau auzi si in nici un caz nu am sa risc sa auda unde mergem.
Intr-un final am ajuns la usa de la camera lui Sebastian,si deschizand-o cu mare grija sperand sa nu faca vreun zgomot,am intrat inauntru,tragandu-l si pe Sebastian si inchizand usa tot cu mare grija.
"Suntem in camera mea?" A intrebat el soptind.
"Da." I-am raspuns eu sperand ca nu ne aude nimeni.
"Ce se intampla?"
"Nu am nici o idee. Dar presupun ca cei ce sunt pe urmele noastre ne-au gasit in sfarsit." I-am raspuns eu cat de sincer am putut.
"Si ce o sa facem? Pentru ca stii ca eu nu mai pot lupta si nu mai am nici o putere." A spus el uitandu-se ca un copil mic si pierdut prin camera sa.
"Stiu,dar pot lupta eu pentru amandoi daca trebuie. Insa sper sa nu fie nevoie. Apropo,cred ca ar trebui sa le spunem si celorlalti despre situatia ta. Au dreptul sa stie ce se intampla cu tine." I-am spus eu uitandu-ma serios la el,insa sunt sigura ca nu imi vede expresia fetei.
"Stiu,si o sa le spunem. Insa nu inca." Mi-a raspuns el.
"Okay,facem cum vrei tu. Insa parerea mea e ca ar trebui sa le spunem si lor."Imediat ce i-am spus asta,am auzit pasi apropiindu-se de camera in care ne aflam amandoi. M-am apropiat de el,si tragandu-l inspre mine,incat eram foarte apropiati,m-am ridicat usor pe varfuri si i-am spus atat de incet incat era posibil ca cineva se apropie. Iar el cum a auzit asta,a facut niste ochi foarte mari si infiorati,iar inima a inceput sa ii bata foarte repede,stiu asta deoarece inca eram foarte aproape de el.
Usa s-a deschis incet,iar eu m-am pus in fata lui Sebastian pentru a-l proteja de oricine a deschis usa si urma sa intre in incapera cu noi. Insa cand am vazut cine a deschis usa,m-am relaxat.
"In sfarsit v-am gasit." A spus Mason,imediat ce a inchis usa.
"Ai auzit de verbul 'a sopti'? Pentru ca eu nu sunt atat de sigura." I-am spus eu soptind,nu vorbind atat de tare ca el,incat ne putea auzi intreaga casa.
"Mason,ce se intampla?" A intrebat Sebastian speriat.
"Nu stiu,insa cand m-am dus sa vad ce e in neregula cu luminile,am vazut ca cineva le-a stins intentionat. Si l-am trimis pe Jay sa le reporneasca deoarece eu nu stiam cum." Ne-a spus Mason,soptind de data aceasta.
"Esti prost? L-ai trimis pe Jay singur sa reporneasca luminile,dupa ce cineva le-a oprit intentionat? Cine crezi ca le-a oprit? Evident ca cei ce sunt pe urmele noastre. Iar acum Jay se afla acolo,singur si fara nimic cu care sa se apere." I-am spus eu nervoasa.
"Oh,nu mi-am dat seama de asta." A fost raspunsul inteligent al lui Mason.
Insa chiar cand am vrut sa ii raspund cu ceva sarcastic,luminile s-au aprins,luminand acum camera care acum cateveva minute era complet neagra.
"Ei bine,se pare ca Jay e bine. Vedeti,probabil a fost doar o alarma falsa." A spus Mason dupa cateva secunde ce luminile s-au aprins.
Dar nici de data asta nu i-am putut raspunde deoarece usa s-a deschis cu putere,si inauntru a intrat Elena cu o fata mai palida decat de obicei.
"Trebuie sa vedeti asta." A spus Elena imediat ce a deschis usa.
"Elena,ce s-a intamplat?" A intrebat Mason.
"Veniti sa vedeti." A spus ea iesind,iar noi urmand-o.
Cand am ajuns in camera de zi,am vazut un corp plin de sange ce se afla pe jos. Din cate se vede,cred ca era o femeie. Iar pe canapea se afla Jay,care avea o rana destul de urata la cap.
"Ce s-a intamplat cu ei?" I-am intrebat pe Eric si pe Elena.
"Pai cand s-au reaprins luminile si am intrat in camera de zi,am vazut-o pe oricine ar fi persoana asta,intinsa pe jos si plina de sange. Am crezut ca Jay a reaprins luminile,insa cand am vazut ca nu se intoarce,am trimis-o pe Elena dupa voi si eu m-am dus sa vad unde e Jay. Insa l-am gasit lesinat pe jos in bucatarie. Asa ca l-am adus aici." A spus Eric raspunzandu-mi la intrebare.
"Hei,ce e asta?" A intrebat Mason,apropiindu-se de corpul femeii si luand un biletel ce se afla langa ea.
"'Stim unde va aflati si stim si micul secret al lui Sebastian. Ne revedem in curand.'" A spus Mason citind biletul.
"Ce secret are Sebastian?" A intrebat Elene curioasa.
"Se pare ca e timpul sa le spui adevarul." Am spus eu uitandu-ma catre Sebastian.
CITEȘTI
Dark Blood
VampireOare cum este sa ai o viata normala? Asta este intrebarea pe care si-o pune Beatrice in fiecare zi.De cand era mica a locuit intr-o scoala speciala pentru vampiri.Academia Roosevelt in care locuiesc si invata toti vampirii.Fiecare vampir are o puter...
