Promovări (PAUZĂ)

VI. 《 Mikel 》

Titlu: Mikel

Autoare: Alexandra ( @alexandra_ale_author )

Promovatoare : Jass ( Arianagomez25 )

***

"Viața nu e o problemă care trebuie rezolvată, ci un mister care trebuie trăit!"

~ Gandhi

O afirmație paradoxală, ținând cont că viața este însăși un almalgan de probleme și încurcături, născute din complicațiile destinelor nefaste ale unor suflete tulburate și lipsite de călăuzirea luminată a unui mentor înțelept. În plus, cel mai rău lucru într-o astfel de situație este faptul că rezultatul acțiunilor acestor ființe cu încredere zdruncinată se reflectă și asupra înaintașilor lor, mai ales dacă vorbim de o familie.

Consecințele și repercursiunile ratacitorilor nu se șterg odată cu trecerea timpului, ci dăinuie până în momentul în care un descendent va preschimba în putere blestemul moștenirii sale karmice. Cel puțin, așa ar trebui să procedeze acesta dacă își dorește cu adevărat să-și îndrepte cursul vieții, întrucât existența sa n-a început cu dreptul.

Isabella credea că naivitatea romantismului ce i-a orbit judecata o va absolvi de vina de a fi adus pe lume un copil, când ea în sine era doar o copilă abia iesită din adolescență. Deși pasiunea inimii ei pentru un tânăr o făcuse să guste din frumusețea darului de a iubi, nu o învățase să se comporte ca o mama sau să-i trezească sentimente materne, lucru care mai târziu, a avut o înrâurire semnificativă asupra caracterului fiului ei.

Mikel este lăsat în grija măicuțelor de la mănăstirea în care își găsise refugiul până la vârstă de douăzeci de ani mama să, această considerând că luase decizia potrivită pentru copil. Dar n-a fost tocmai o hotărâre corectă!

Fără iubirea necondiționată a unei figuri materne și fără afecțiunea binecuvântată a unui tată, micuțul Mikel își formează din fragedă pruncie o percepție tenebră atât asupra vieții în general, cât și a lui. Nu crede în poveștile și preconcepțiile călugărițelor în mijlocul cărora a crescut despre lumea exterioară. El vrea cu ardoare s-o cunoască, în ciuda temerirelor sale de necunoscut. Așa că, părăsește mănăstirea pe timpul nopții și este găsit de către un bărbat în mijlocul șoselei, care-l duce acasă la el și-l integrează în familia lui.

Dar în clipa în care Mikel descoperă că familia lui Alehandro este totodată a lui, băiatul simte cum i se năruie universul, iar psihicul său suferă o transformare serioasă. Devine mai rece, mai distant, mai pesimist și bănuitor, zbătându-se în mrejele unui conflict intern distructiv. Isabella și Alehandro încearcă să reînnoade legătura sufletească dintre ei și propriul lor copil, însă, eșuează. Nesăbuința romantismului lor pătimaș din trecut își dezvăluie acum colții săi perfizi, sub înfățișarea fiului. Mikel nu-i cruță deloc pe părinții săi de ura lui incomensurabilă și de răutatea pe care le nutrește față de ei.

Doar frăția cu Antonio îi păstrează în adâncul sufletului emoțiile-i mai blânde, iar mai târziu, când devine adolescent, se îndrăgostește de o față fermecătoare pe nume Pandorra, care scoate la iveală partea afectivă a băiatului. Iubirea lui pentru ea îi dezgheață sufletul și îi face inima să tresalte de emoție, fiind un amestec de incertitudine și fericire. Dorește s-o aibă lângă el, dar nu s-o implice în viața lui plină de probleme. Și din acest motiv, uneori îi adresează cuvinte dure, care o rănesc, deși Mikel nu intetioneaza asta.

Personalitatea să complexă îi creează necazuri, iar relațiile cu cei din jurul sau sunt dificile.

Oare va reuși Mikel în final să-și pună în ordine gândurile și să-și ghideze sentimentele spre o lumină mai favorabilă? Și mai important, își va îndrepta karma protagonistul ori va duce în continuare o soartă nefericită?

_______________________________________________________

Draga mea autoare, cartea ta îmi place extrem de mult! Are un potențial desăvârșit în privința laturii psihologice a personajelor! Tocmai de aceea m-am axat în special asupra prezentării și descrierii moralului lui Mikel. Are o personalitate asemănătoare cu personajele dostoievskiene.

Ca plată vreau doar voturi la cartea mea Jurați în frăție ( n-am menționat un număr deoarece este alegerea ta dacă vor fi mai mult de două capitole votate).

Îți mulțumesc că ai apelat la mine și-ți urez mult, mult, mult succes în carieră! Fie ca povestea ta să devină cunoscută într-o bună zi!

PS: Scuză-mă că am întârziat atâta cu promovarea. Sper să-ți placă, dar ar fi de ajutor un mic comentariu despre aceasta.

PSS: Apropo, promovarea vine din suflet și nădăjduiesc că este un cadou special de iepuraș.