Am crescut. Am crescut tot cu tine în gând. Am mai plăcut băieți, mulți, dar pe nici unul nu i-am iubit, toți erau doar intruși în mintea mea, dar nu și în inimă. Ziua ta, ți-am dat un mesaj scurt, dar pe care dacă-l citea oricine altcineva, își dădea seama că eu te iubesc.. tu nu ai înțeles. L-ai luat ca pe o simplă urare. Bine, așa și era, dar puteai să citești printre rânduri pentru a-mi ușura mie treaba. Dar prietena mea mi-a zis: ești mai mulțumit atunci când muncești mult pentru a obține ceva, decât a-l lua de-a gata, așa că am continuat.
Nu erai singurul care mă putea ajuta, atunci când aveam vreo nedumerire, dar erai singurul care vroiam să o facă. Singurul de a-l cărui ajutor aveam nevoie. Tresăream mereu, și mă uitam secunde și minute în șir la numele tău atunci când te vedeam online. Avem poza ta pusă pe fundalul telefonului și al calculatorului. Și mereu speram să mă bagi în seamă, mă schimbasem mult...pentru tine.
Situația părea a se îmbunătăți din partea ta, așa era în mintea mea, tu erai fericit, dar nu datorită mie, ci a unei alte fete, ce-i drept, mai mare, mai deșteaptă, nu era un copil ca mine. Și vestea asta am primit-o într-o zi în care trebuia să fiu fericită alături de familia mea. Ei erau, eu nu, eu vroiam să plec acasă, să sta și să plâng, uitându-mă la poza ta, și regretând, urlând din motivul că aș fi vrut să fiu și eu de vârsta ta. Ce avea ea în plus față de mine? Nimic. S-a dovedit că eu sunt mai bună decât ea, mai frumoasă, mai deșteaptă...nu știu cum s-a întâmpla, dar ea era ruda finului nostru, pe care ai mei tocmai ce-l cununase. Noaptea toată am petrecut-o cu ea, dar nu o băgam în seamă, eram supărată, eram foarte supărată, dezamăgită...vroiam să plec departe, să mor, să uit de tine...dar asta era imposibil. Viața mea trebuia să continue cu sau fără tine, și așa a fost. Te-am lăsat, te-am uitat. Mama a înțeles că nu se mai poate face nimic, și a renunțat și ea la tine.
Iubeam pe altcineva, ba chiar am avut primul prieten. Se schimbase totul, nici nu-mi dădeam seama când trecea timpul, creșteam. Tu erai cu ea și erați fericiți, știau toți de voi. Relația mea se încheiase, dar eram în căutare de altă iubire..se auzea că vă veți căsători, ce pot să zic?! Eram oarecum supărată, dar de ce să zic că nu mă bucuram pentru tine? Fericirea ta e tot ce contează.
După aproape un an, ceva s-a întâmplat, nici acum nu știu sigur ce, dar ne-a schimbat viața, a amândurora.
