„Până aici am putut să merg. Trebuie să vorbim. Trebuie să luăm o hotărâre. Știu că ești supărat pe mine, dar respingându-mă, îmi faci rău, la fel dacă eu te resping pe tine.... nu ai de ce să fugi de mine, nu trebuie să te ascunzi. Sâmbătă m-am tot chinuit să vorbesc cu tine, nu am reușit și mi-e ciudă. Nu-ți cer, după cum ți-am mai spus, să fim împreună, vreau doar măcar să fii lângă mine, să fim prieteni, să știu că nu au trecut atâția ani în care eu te-am iubit, pot spune așa, în zadar. Și spun „atâția ani" pentru că te plac cam de când te-am cunoscut.......dacă vrei să dai vina pe cineva, dă pe mama, din cauza ei te-am cunoscut, din cauza ei te plac, pentru că ea m-a bătut ani întregi la cap cu tine....și ea știe de atâta timp de cât știi și tu că te plac... tot ce vreau acum e să vorbim...vreau să-mi spui ce ai de gând, ce crezi....dacă simți că nu vrei să-ți petreci timpul cu o copilă, pentru că asta sunt, dacă simți că nu avem de ce să fim nici măcar prieteni, spune-mi..dar nu fugi! Nu mă respinge. Ești primul care deși mă respinge, eu continui...nu știu de ce.........știu doar că nu mai pot. Am încercat să renunț, am încercat să te uit și să fii în ochii mei un simplu băiat, și fix atunci când am crezut că s-a terminat, te-ai băgat tu în seamă....la anul nou...mă simt vinovată că ți-am spus...atunci simțeam că totul se termină dacă nu-ți spun. Am plâns în toate zilele de Paști. Încă mă simt aiurea să apar în fața ta, știind că ți-am făcut rău, că tu ai fi putut trăi și fără să știi, și eu aș fi putut....ceea îți cer e să îmi spui dacă tot ce am trăit eu până acum e degeaba sau nu.
Am nevoie de un prieten, am nevoie de cineva care să mă iubească și să țină la mine. Am nevoie de cineva matur, înafară de mama, care să mă ajute, care să-mi poată oferi atenția de care eu am nevoie... de aia probabil că te vreau așa mult. Sau lumea care zicea că nu ai sentimente chiar vorbea serios? :'( :'( . Te rog gândește-te și spune-mi ce vrei să faci. Sper ca sâmbăta sau duminica viitoare să nu pățesc același lucru ca sâmbăta trecută ........" mesajul lung, la care ai avut mult de citit, și de înțeles. Nu mă pot abține să nu plâng, știind că am trecut prin atâtea. Dar știi ce s-a mai întâmplat atunci? Mesaj de la tine în care îmi spuneai clar că nu putem fi mai mult decât prieteni și că nu ai înțeles mai bine de 50% din ce ți-am scris eu. Plângeam, pe drum, în mijlocul străzii, m-am oprit și am început să plâng. Dar ce crezi? Am ținut capul sus și am mers mai departe... să mă opresc din cauza ta? Niciodată! Viața mea trebuia să continue. Și uite așa a mai trecut o săptămână..
