Rafael Rossi

Capitol 19

Ravenna nu știa cu ce să-i răspundă pentru că îi spusese deja adevărul. Timpul părea să treacă în timp ce el își ținea ochii îngropați în albastrul ei azur.

-„Rafael, a fost doar un pacient de-al meu, care este ca o figură paternă pentru mine". Ea îi răspunse, sperând că ar fi suficient ca el să înceteze să o privească atât de adânc.

— Hmm. El fredonă în timp ce ochii lui părăseau în sfârșit ochii ei și se blocau pe buzele ei balsamate de vanilie.

Ea a încercat instantaneu să se îndepărteze de oțelul lui ca și cum s-ar ține de talie, dar nu a fost de folos pentru că el doar a strâns strânsoarea pe ea.

— Rafael, te rog lasă-mă. Ea a implorat.

Zona ei a fost imediat aprinsă la atingerea lui.

Atingerea lui, care era încă atât de străină pentru ea, dar totuși ca și cum ar fi fost sculptată pentru a se modela perfect pe el.

— Ravenna, am o întrebare. îi şopti Rafael în timp ce Ravenna se uită înapoi la el de pe călcâie.

— Îmi spui că e doar pacientul tău, dar atunci ce sunt eu pentru tine? Ravenna nu știa cum să răspundă la această întrebare.

Întrebarea era cine îl considera ea. A fost atât de complicat, dar totuși ea încă știa răspunsul pe de rost. De asemenea, știa că ar fi foarte nepotrivit din partea ei să răspundă măcar la acea întrebare.

-"Esti diferit." Ea a răspuns cu un răspuns sigur, care spera că va fi suficient pentru ca el să știe că este mai mult decât cineva căruia îi făcea terapie.

-"Cum?" El a interogat în continuare, știind foarte bine ce a vrut să spună. Ravenna se uită repede înapoi la podeaua covorului.

S-a grăbit să-i apuce încă o dată bărbia și să-i tragă ochii înapoi spre el. S-a grăbit să-și suge din nou buza de jos, în timp ce nervii din ea ardeau.

Degetul mare i s-a întors la buza ei de jos și i-a scos din nou buza plinuță din gură. Buza se umflase pe măsură ce fusese ciugulită și suptă de ea nervos.

El și-a mângâiat degetul mare peste buza ei inferioară, în timp ce sângele se retrăgea la curgerea normală.

-"Câți oameni au atins aceste buze Ravenna?" întrebă Rafael în timp ce privirea îi rămânea pe buzele ei, iar degetul lui continuă să facă treaba de a-l mângâia chinuitor de încet.

-„Ravenna răspunde". ordonă el în timp ce îi strângea șoldul cu mâna înconjurată de ea. Gâfâi la mișcarea lui și se uită imediat la el.

— Nimeni în afară de tine. Ea a răspuns inocent și ușor stânjenită de lipsa ei de experiență în domeniu.

-"Bun." Şopti el în timp ce ea îşi ţinea ochii la nivelul pieptului lui, unde tatuajele lui ieşeau cu răutate, aproape de parcă ar fi vrut să fie atinse şi urmărite.

— Asigură-te că rămâne așa, da? A întrebat el sfârșitul în limba maternă.

Ravenna dădu nervoasă din cap, în timp ce mâna lui rămase plantată în jurul taliei ei.

- "Rafael, trebuie să deschid ușa." Ravenna a informat-o în timp ce o trăgea suficient de aproape că trupurile lor erau îngropate unul împotriva celuilalt.

Brațul lui se strânse în jurul ei în timp ce ea se străduia să se aplece și să apuce cheile aruncate.

După câteva încercări eșuate, a reușit să-și prindă degetele în jurul metalului rece. Întorcându-se din strânsoarea bandajată pe ea, ea a reușit să descuie ușa apartamentului.

— Rafael, ce cauți aici? întrebă Ravenna în timp ce manevra în apartament cu el chiar în spatele ei.

A aprins rapid luminile în camera de zi și în bucătărie, înainte de a-și pune haina înapoi pe cuier și cheile de la bol. Întorcându-se, îl văzu stând lângă blatul din bucătărie, cu gleznele și brațele încrucișate.

— Nu mi-ai răspuns la întrebare Rafael. Îi aminti ea în timp ce el părea să rămână netulburat de întrebările ei.

- „Am vrut ceai de vanilie". El a răspuns cu o sclipire de amuzament prezentă pe buze și în ochii lui cian.

— Și nu ai putut să îi spui asta lui servitoarea ta? Întrebă ea în timp ce se plimba în jurul lui până la bucătărie unde avea vasele la prânz, gata de curățat.

A deschis rapid robinetul și a început să treacă săpunul de vase sub apă.

Ea a așteptat să răspundă, dar el nu a îndrăznit să mormăie nici măcar un cuvânt. În timp ce Ravenna curăța ultimul vas din chiuvetă, ea îl aruncă instantaneu înapoi în chiuvetă, când îi simțea respirația lângă urechea ei.

Fața lui îi apăsa pe spate dacă ar fi să se miște, știa că nu ar fi posibil fără ca ea să se atingă de el.

— Rafael. A șoptit ea când buzele lui se apropiau de ureche pentru a-i șopti.

— Ravenna, mi-e foame. i-a şoptit Rafael în canalul urechii, punând un set de fiori pe pielea ei netedă, bronzată.

— Aș putea să-ți fac ceva de mâncat. Ravenna a icnit de parcă ar fi lipsit de oxigen dintr-o dată.

-„Totuși nu mi-e foame de mâncare". îi șopti el înapoi la ureche în timp ce ea stătea acolo înghețată.

Apa a continuat să se scurgă în chiuvetă în timp ce el și-a ghemuit fața în gâtul ei, astfel încât buzele lui să fie apăsate pe pulsul ei furibund.

- "Ce vrei să spui?" Întrebă ea inocent.

-„Vreau să gust din vanilia ta". El a răsuflat pe gâtul ei în timp ce ea devenea și mai tensionată din cauza alegerii formulatei.

— Nu înțeleg Rafael. Ea a continuat să întrebe inocentă în timp ce îl simțea zâmbind pe gâtul ei.

- "Asa inocent." șopti Rafael în timp ce Ravenna nu știa dacă să se îndepărteze de el sau să se sprijine mai mult în căldura lui.

-„Vreau să gust dulceața buzelor tale cu aromă de vanilie, Ravenna." Gâfâi la cuvintele lui grosolane care nu lăsau loc de confuzie.

— Și nu plănuiesc să mă opresc acolo. Respirația ei se intensifica pe măsură ce fiecare dintre frazele lui a lovit-o ca un tren în plină viteză.

Practic îi cerea să-i dea terapie nu în sănătate mintală, ci în sex.

_______________________________