ZEDEKIAH

Despre oameni care îți dau viața peste cap.

Nu ne dăm seama că suntem goi pe dinăuntru.

Nu ne dăm seama cât suntem de goi.

Ne târâm pașii prin viață, incompleți, până apare acea persoană capabilă să umple fiecare gol, să repare fiecare fisură, să completeze acolo unde alții au rupt, au smuls și au luat cu ei, uitând să mai dea înapoi.

Nu ne dăm seama ce ne lipsește până când nu strângem în brațe acel ceva. Pe acel cineva.

Zedekiah Markov, tu ai intrat în viața mea ca o adiere blândă de vânt care îți mângâie pielea și te îndeamnă să visezi. Nu a fost nevoie decât de o privire grăbită și de un zâmbet misterios pentru a mi te strecura în suflet, pentru a prinde rădăcini.

Apoi, te-ai dezlănțuit în sufletul meu ca o furtună și ai mistuit totul în jurul tău.

Nimic nu era în regulă înainte să te întâlnesc, chiar dacă eu nu reușeam să văd dezastrul din jur. Și nimic nu a mai fost în regulă după. Dar a existat o vreme, o perioadă scurtă de timp, în care tu, Zedekiah Markov, ai făcut ca totul să fie perfect.

Ce a fost între noi nu avea cum să meargă. Ce a fost între noi era de la bun început sortit eșecului. Suntem amândoi rupți în bucăți care au fost aruncate la întâmplare în cutii pe care toți ceilalți par să le fi uitat. Suntem incompleți, dar, cumva, soarta ne-a adus împreună, a amestecat bucățile rupte din mine cu bucățile rupte din tine, le-a pus la comun și ne-a făcut să ne simțim, pentru atât de puțin timp, întregi, iar acum, când drumurile noastre se despart, nu mai suntem aceiași oameni, purtăm cu noi bucăți din celălalt. Pentru totdeauna.

Am știut amândoi că nu va merge. Și, totuși, când ni s-a dat șansa să alegem, am ales să riscăm, pentru că asta face iubirea, așa-i?! Te pune la încercare și nu îți dă niciodată certitudini, îți scoate în cale numai iluzii, apoi te lasă să alegi dacă le crezi sau nu.

Noi le-am crezut.

Ar fi mai ușor să spun că regret. Ar fi mai ușor să pretind că o fac, să mă mint, pentru a mia oară.

Dar adevărul e că, dacă mi s-ar da șansa să o iau de la capăt, aș face aceleași alegeri, bune și rele. Aș alege să trăim povestea asta a noastră la fel ca prima dată. Din nou și din nou și din nou.

Pentru că doar tu ai reușit să îmi arăți ce înseamnă iubirea. Și îmi pare rău că nu am reușit să fac la fel.

La început ai fost un vis, mai apoi ai fost dorință, iar, în cele din urmă, te-ai transformat în păcat, cel mai frumos și cel mai dulce păcat. Din nefericire, nu vei putea niciodată să fii mai mult pentru mine.

Din nefericire, nici eu.