After perfect life

Capitolul 2

- Bella ! Bella ! pot sa o aud pe mama cum ma striga , insa sunt atat de deprimata pentru viata pe care o voi avea incat ma decid sa nu ii raspund.

- Bella ! intr-un final m-am cam plictisit sa o aud cum tipa asa ca i-am raspuns.

- Da , mama !

- Haide ,coboara ! O sa pierdem avionul !

- Acum vin !

Doamne , ma rugam sa il pierdem , dar la cat de hotarata e mama sa imi distruga viata , ar fi fost in stare sa inchirieze un avon pentru noi doua , numai sa ajung la scoala aia tampita ! Nu pot sa cred ca plec , ca au trecut deja 2 saptamani de cand mama mi-a dat oribila veste . Inainte sa cobor decid sa ma mai uit o data in oglinda si sa o sun pe Alexia , una dintre prietenele mele cele mai bune :

- Alo , Alexia !

- Sal , ce faci , Bell ?

- Clar , mor . Ale , nu vreau sa plec , o sa imi fie asa dor de voi !

- Si noua de tine ! Dar , sai calma , o sa vorbim , o sa ne mai vizitam . Si nu uita , aici , in New York , o sa ai mereu cei mai buni prieteni ! Drum bun ! Ai grija de tine , te pup !

- Merci ! Te pup ! Bye !

E adevarat ca la inceput vroiam sa o sun pe Alexia , credeam ca imi va face mai bine sa vorbesc cu ea , dar de unde atata noroc pe mine , ma simt si mai deprimata ! Singurul lucru bun in acest moment din viata mea , este felul cum sunt imbracata ! Doamne ! Imi ador tinuta , care consta in : o pereche de colanti luciosi , o bulza decoltata la spate , care imi lasa sutienul la vedere si o pereche de sandale de 15 centimetri . Avand in vedere starea mea emotionala , nici nu e de mirare de ce sunt imbracata total in negru . Machiajul este unul simplu , un pic de masacara si gloss . In fine , imi iau geanta si geaca si cobor scarile , vazand-o pe mama langa usa cu ambele bagaje :

- In sfarsit , ai coborat , acum haide sa plecam la aeroport , nu ne permitem sa pierdem nici un minut !

- Cum zici , mama !

Urasc , urasc , a da , si iar urasc faptul ca trebuie sa plec , chiar nu inteleg de ce !

Ajungand la aeroport , mama ma grabeste , motivand faptul ca intarziem . Daca ma gandesc , nu ar fi nici o pierdere sa nu ajungem , dar avand in vedere ca suntem deja la aeroport , avionul spre Londra nu ar decola pana mama ( si cu mine ) nu s-ar urca in el . E prea disperata , nu cred ca cineva vrea sa i se impotriveasca . Din pacate , am prins avionul si ne-am asezat la locurile noastre . Pe tot drumul , mama mi-a vorbit despre cat de important va fi sa studiez la un liceu ca acela si va trebui sa invat mult , sa particip la activitati extrascolare si tot felul de aberatii care i-au venit prima data sa le spuna si chiar nu aveam chef de un discurs tinut de mama , doar eram in avionul acela blestemat , care aveam sa ne duca in locul ala , ce mai vroia ?

*********************

Am cobarat din lungul zbor si in fata aeroportului ne astepta o masina , pe mine si pe mama , care avea sa ne duca la liceul ' John Walter ' , cum ii place mamei sa ii spuna pe mereu , de ce n-ar putea spune doar ' liceu ' simplu ? Nu , ea trebuie neaparat sa spuna  numele intreg . In  fine , revenind la subiect , ne-am urcat in masina luxoasa si tot drumul , mama a palavragit despre liceu si ce frumos va fi in Londra si despre sansa pe care o am , ca ea ar fi vrut sa studieze aici , doar ca nu a avut posibilitati . Si cand masina s-a oprit atat m-am bucurat sa fiu intr-un loc in care nu vroiam sa fiu , doar pentru ca discutia mamei cu privire la viitorul meu in Londra , deja ma indispunea. Dar toate parerile negative cu privire la acest liceu si Londra , mi s-au demontat ,  cum am iesit din masina am putut simti soarele si cerul era foarte senin , dorindu-mi sa ma fi imbracat mult mai subtire , se pare ca la cat de suparata am fost ca am ajuns aici , cand am coborat din avion nu mi-am dat seama de vreme , dar nici nu am avut cand pentru ca totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda. Cand am ridicat privirea spre liceu , am amutit . Doamne ! Era cel mai tare liceu vazut de mine vreodata ! Am inaintat spre liceu cu mama si odata ajunsa in curte , am vazut o multime de elevi ce pareau vizibil emotionati . Dar nimeni nu purta vreo uniforma stricta , fiecare era imbracat cum vroia . Mama m-a anuntat ca pleaca la directiune pentru proceduri si pentru a discuta cu directoarea, iar eu pot sa ma mai plimb , dar intr-o jumatate de ora sa fiu in curte pentru discursul directoarei de bun venit . Am intrat in liceu si toata lumea se holba la mine , fetele susotind si razand , iar baietii dandu-si coate . Inaintam pe holul plin de elevi si ma simteam singura intr-un loc strain . Imi venea sa plang , cand vedeam cum radeau de mine , dar m-am abtinut , gandindu-ma ca mama era momentan cu mine , iar dupa aceea sigur aveam sa imi fac prieteni . Am renuntat la ideea de a cunoaste scoala si m-am indreptat spre directiune. Am batut timid la usa, insa fara raspuns , asa ca am batut mai cu viata si numaidecat am auzit :