EXCEPTRA ~ [H.S.]~

1. Umbrele intinericului.

Noaptea se apropie....Privesc tavanul camerei,ca în fiecare seară. Cred ca a devenit un obicei. Viata e plictisitoare. Nimic nou...Nimic interesant. De când mama a murit totul s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Viata mea s-a schimbat. Chiar dacă tatăl meu îmi este alături... Simt totuși ca ceva nu e la locul lui. Ceva nu e în regulă și---

Sunt întreruptă din gândurile mele când telefonul suna brusc.

Glisez cu degetul pe ecran și duc telefonul la ureche. Nici nu apuc sa deschid gura și o voce răgușită de aude.

- Avem nevoie urgent de o bombă. Altfel o sa ne pârlim fundul si nu stiu cat de bine o sa iesim din asta.Suntem ascunși în pădure lângă clădire. Ai face bine sa te grăbești Matt.spune o vocea care vorbea în șoaptă probabil ca să nu îi audă cei de acolo.

Am înghețat. Bombă? Oare cine era cel care a sunat?. Și cine e Matt? Probabil a greșit numărul... Acum ce fac? Au nevoie de o bombă... Și pe mine mă cam mănâncă în fund.... Nu-i mare lucru sa i-au o bombă și sa o duc... Tata a lucrat pentru ceva cu armata.. Nu știu exact și a procurat foarte multe arme și bombe sau mai știu eu ce porcarii de genu'. Ei bine... Nu cred ca o sa se întâmple ceva grav nu? Adică... Ce s-ar putea întâmpla...Pur și simplu le duc o bombă "inofensivă".... Ii ajut până urmă nu?

Nici nu am stat pe gânduri și picioarele mele au pornit fix spre dulap apucând o pereche de blugi negri plus un tricou negru și o jacheta de piele neagră.. Totuși e o situație în care e inclusă o bombă nu? Nu e ceva neobișnuit... După ce le-am luat mi-am dat jos pantalonii și bluza de pijama aruncându-le pe jos care mai de care pe unde apucau, eu îmbrăcându-mă din mers. Mă îndreptăm spre camera secretă. Viața chiar ține cu mine de data asta.

Casa noastră e destul de mare. Are doua etaje. Jos sta tata... E bucătăria.. Sufrageria.... Chestii de-astea. La primul etaj avem camere.. În caz de musafiri.. Și la etajul al doilea stau eu. Am camera destul de mare.. Adică e cam cât două camere obișnuite,și are propria baie. Dar mai este și pe hol una.

Tata a vrut să am tot ce îmi doresc, sa nu duc lipsa de nimic.... Asta a făcut-o ca să îmi atenueze lipsa mamei... A muncit din greu. Acum are o firma destul de mare. Totuși e ceva suspicios aici. Nu prea am avut voie la dosarele cu datele familiei.... Lăsând asta la o parte am ajuns jos în fata ușii de fier de la subsol. Am introdus codul și ușa s-a deschis. Am intrat mergând printre toate rafturile și mesele cu arme. Când intri aici parca ești înconjurat de moarte. E atât de straniu,dar m-am obișnuit. Tata m-a învățat sa folosesc absolut orice arma și chestie distrugătoare de aici,plus ca m-a învățat să mă bat,cu toate că le-am făcut pe toate împotriva voinței mele. Eu vroiam să îmi petrec liniștită copilăria... Ca o fetiță obișnuită cu toate lucrurile în roz și doua codițe. Ei bine.. Nu așa... Înțelegeți voi sensul. Ca o fată obișnuită. Dar tata îmi spunea mereu că trebuie să știi asta neapărat. E pentru protecție.

Am ajuns în fata rafturilor cu bombe... Ei bine.. Ok.. Bombe ca bombe.. Dar ce fel de bombe..? Sunt și mai puternice dar și mai mici. Ei bine i-au una medie.. Sau sa i-au mai multe? Știi ce? I-au câte una din fiecare. Sa fiu sigură că e măcar una bună.

Am luat cele trei bombe care pareau cele mai utile  si le-am pus într-o valiza tare și mica, am închis-o și am pornit spre scări. Când am ajuns în fata ușii de la ieșire o voce m-a întrerupt din a apasă pe clanță.

- Rhea? Unde mergi la ora asta?

- Um... Hei tata. Eu?

- Hm... Cred ca numai tu ești cu mâna pe clanță în acest moment.spune.

- Pai.. Ma duc la Maysie.

- Cu.....valiza aia?spune ridicând o sprânceană.

- Da....