Am pornit spre uşa de la intrare. Acolo ne aşteapta o femeie cu părul negru lung până la şold, îmbrăcată într-o rochie de un roşu închis, până la glezne care fuma dintr-o ţigară.
Mâinile îi erau puţin aprinse din cauza frigului de afară, dar asta nu părea să o deranjeze. Atunci două brăţări de aur care îi atârnau pe încheietura mâinii au strălucit în atenţie. Nu ieşeau foarte uşor în evidentă pentru că erau subţiri, dar totuşi pentru cineva cu un ochi format pentru rafinament, e greu să nu remarci. Totuşi pentru o domană ca ea pare să fie foarte modestă când vine vorba de accesorii...
Cu fiecare pas pe care îl înaintam i-am acaparat atenţia uşor rece. Nu am putut realiza asta la început.
Întorcându-şi capul spre noi a şi uitat de ţigara ce se stingea uşor din cauza frigului asteptând ca cineva să o ţină aprinsă.
Simţeam un uşor disconfort când priveam spre ea, un aer impunător ce îmi oprea respiraţia. Simţeam un uşor sentiment de retragere, dar şi frică. Eram un străin ce tocmai a intrat pe teritoriul unei leoaice. Asta m-a făcut să vreau să dau un pas înapoi, dar nu am putut, Lu mă ţinea strâns de mână înaintând fără frică.
-Bună dragilor, văd că ţi-ai adus prietenul de care vorbeai non stop Lu, sunt Reney Sunzyao, mama lui Lu, încântată de cunoştinţă. *scurmând şi zâmbindu-mi uşor*
-Bună mătuşică Reney, sunt încântat de asemenea să vă întâlnesc, numele meu este...
-Yun, mi-a povestit totul despre tine. Îmi place că are pe cineva în care poate avea încredere şi suport. *întrerupându-mă*
-Ok mamă, Yun, dacă aţi făcut cunoştinţă, acum putem explora interiorul casei, o să îţi placă. *zâmbind şi trăgându-mă spre interiorul vilei*
Reney se dăduse laoparte indicând că sunt bine venit şi făcându-mi salutări uşoare cu mâna de revedere.
"Mă aşteptam la ce e mai rău, dar aparent m-am înşelat, mama lui Lu e o persoană foarte caldă, sper că m-aş putea înţelege la fel de bine cu ea cum se înţelege Lu cu mătuşa Yilen."
Uşa intrării părea că s-a deschis singură...dar nu, acolo era o domană puţin mai învârstă care zâmbea spre noi. Cred că era una din slujnicele casei.
-Bună micule stăpân, bună Yun, îmi pare bine să te cunsoc în sfârşit...Lu vorbeşte toată ziua despre tine, chiar aşteptam cu nerăbdare să ne vizitezi.
-Bună mătuşică, mulţumesc mult pentru primirea caldă oferită. Lu, aşa de popular am devenit? *ghiontind umărul lui Lu*
-Haha, eşti prietenul meu cel mai bun, este normal să te cunoască lumea de aici! *spuse Lu în timp ce îmi arată unde să-mi schimb încălţămintea cu una mai confortabilă*
-Mulţumesc!
Femeia învârstă se retrase lăsându-mă pe mine cu Lu singuri în camera de zi. Zâmbetul lui iar îşi făcuse apariţia iar mâinile lui îmi făcuse semn să-mi dau geaca jos.
"Am rămas foarte surprins de interiorul vilei. Fațada modernă a mobilierului şi încăperei în sine îmi dădeau acel sentiment de, mi-aş fi dorit să am un sfert din tot ce are Lu, dar mereu am fost mulţumit cu puţinul pe care l-am primit. Gândurile ce duc spre imposibil nu par să afecteze prea mult viaţa simplă şi neajutorată de astăzi, viitorul e foarte important totuşi, voi lupta pentru el."
Am pornit spre camera lui Lu, urcând scările principale către al doilea etaj. Mâna stângă mi-a alunecat pur şi simplu pe balustrada aurie continuând să o ating până la finalul ei. Era foarte fină la atingere, dar şi foarte rece, ceea ce m-a făcut să tresar puţin.
Lu mă trage de mână entuziasmat spre uşa camerei lui care o deschise încrezator.
Wow...am rămas puţin şocat. Pentru o familie bogată, camera lui nu pare să fie ceva în care îţi arată că aici doarme un copil de zece ani. Doar câteva pluşuri, un calculator...nişte postere cu jocurile lui preferate, şi un raft mare cu cărţi.
"Nu e nimic din ce am visat că voi vedea. Poate m-am pripit cu concluziile."
-Îţi place? *spuse Lu închizând uşa după mine*
"Nu ştiam ce să zic, camera lui nu era diferită de a mea, exceptând că tot ce e aici valorează foarte mult."
-Da, e foarte frumos. *încercând să par surprins*
-Hmm, ştiu că nu îţi place, dar nu face nimic. Acum dacă te rog, aşează-te în pat şi pune mâna la ochi, e o surpriză. *devenind serios*
-Surpriză? *puţin confuz*
-Da, îţi va place mult Yun, te asigur, îl prezint ca fiind un cadou de bun venit din partea mea, prietenul tău, Lu.
-Fratele Lu! *punând mâna la ochi*
"Patul era aşa moale, voiam să mă întind şi să adorm. Dar pe de altă parte eram foarte curios de surpriza ce mă aştepta..."
Un sunet asemănător unei cutii goale ce a căzut mi-a redat atenţia, iar apoi vocea lui Lu ce spuse:
-Poţi lua mâinile de la ochi. *chicotind*
Am luat mâinile de la ochi, iar zâmbetul de pe chipul meu a crescut incontrolabil. Lu avea în mână un ursuleţ de pluş negru cu o fundiţă roşie la gât ce mi-l întinse fericit.
-Surpriză!
CITEȘTI
Big Brother (BL)
Romans"Dacă ai fi fost aici "big brother", poate aș fi putut să-ţi arăt ce simt cu adevărat. Poate aș fi putut să îţi ofer tot ce ţi-a lipsit. Aș fi putut să îţi spun cu adevărat că te iubesc, iar că toţi aceşti ani fără tine pe care i-am pierdut, m-am pi...
