Capitolul 26

210 8 2
                                    

Dupa câteva ore plecam înapoi.  Petre a venit la mine și ghiciti ce?A adormit imediat...😢
Mi-am făcut un duș, i-am făcut ceva de mâncare și i-am lasat pe masa. Eu am vrut sa merg la magazin sa cumpăr ceva ca să ii fac o prăjitură surpriza.
Ies afara și dupa ce dau coltul ca să ajung la magazin cineva îmi pune o punga pe față și de acolo negru.

Ma trezesc într-o cameră întunecată strânsă de mâini și de picioare, ma durea tot corpul.
Car:Hey....?
Zic ca să aflu dacă mai e cineva în camera în bezna dar nu era nimeni. Aud niște pași greoi pe scări și din instinct ma prefac ca dorm. Aud cheia în broasca, apoi cum se aprinde lumina și o voce de bărbat care tipa:
X:Sefu!Inca nu s-a trezit, o trezesc eu?
O voce care se auzea de departe striga ,,Mai las-o puțin".
Bărbatul iese din cameră, dar lasă becul aprins. După ce aud iar cheia în broască și niște pași coborând, deschid ochii.
Camera în care eram eu era una groaznic de urâtă. Pereții erau groaznic de murdari, pe jos era un ciment rece, un camera se afla decât un scaun. Încerc sa ma ridic, dar cad imediat din picioare. Nu știu ce am pe lângă ca sunt legata de maini și de picioare cu sârmă, parca nu am oițele s știu in picioare...ma uit pe mine și vad ca-s plină de vanatai și de sânge. Oh doamne, ce n-as da sa fie Petre aici încep sa plâng iar tipul de mai devreme intra peste mine.
X:Hopa, s-a trezit prințesa.
Car:Ce vrei de la mine? *zic cu greu printre lacrimi*
X:De la tine nu vreau nimic, vreau de la dragul tău iubitel.
Car:Lasa-l în pace.
X:Dar ți se pare ca nu îl las?Cine e aici, tu sau el?

💍Sub lumina lunii💍『Petre Ștefan』Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum