Capitolul 28

218 8 3
                                    

Și îl împușc.
Mai ies încă câțiva tipi cu arme dar frații mei ies din ascunzătoare și îi omorâm.
Băieții au rămas acolo cu  aia iar eu am intrat in casa.

*Pov Carla*
Stau și plâng până când il aud pe Petre cum mă strigă. Nu am nici măcar glas ca să tip, dar încerc
Car:Sunt aici, Petre!
Petre vine la mine
Pet:Doamne inima mea, ești bine?
Car:NU, dezleagă-mă.
Pet:Mama, te-a legat cu sârmă imbecilul ala. Uite ce urme ti-au rămas. Sa nu mai zic ca esti plina de sânge
Car:Vreau sa mor *zic plângând*
Pet:Nu mai spune asta, sunt aici si promit ca nu te mai las nici o secunda singură de acum.
Car: Hai acasă, te rog.

Petre ma ia în brațe stil mireasa și m-a dus în dubă. Ceilalți când m-au vzt au încremenit.
Cipi:Baa, am mai văzut și eu oameni bătuți, dar asta face cât toți la un loc.
Mgk:Mai e și fata...

Am mers direct la spital.
Doctorii au fost în stare de soc.
După ce m-au bandajat și mi-au dat nu știu ce cct de creme am plecat acasă. Eu plângeam in continuare, i am trimis și Diei o poza, la liceu deja am făcut vreo 40 de absențe, dar nu pot sa fac nimic, nu pot sa merg la liceu în halul asta dar Petre a zis ca rezolva el cu absențele mele.
Ma simt murdara, dar o sa ma ustere rănile dacă mă bag în dus. În fine, ma duc csf.
Simțeam ca mor când m-a atins apa dar na.
Apoi m-am dus in camera si mi-am luat niste pijamale pe care nu le-am mai purtat niciodată. De obicei aveam unele cu niște pantaloni scurți și un tricou scurt. Dar acum purtam pantaloni lungi și o bluza, evident cu mâneci lungi. Îmi era rusine cu vanataile pe care le aveam...Ma pun trista in pat langa Petre iar el ma pune cu capul pe pieptul lui.
Pet:Imi pare rau, e doar vina mea. Macar am scapat de el, dar sunt si altii. Promit ca voi avea grija de tine

💍Sub lumina lunii💍『Petre Ștefan』Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum