Opusul iubirii

Ramasi fara cuvinte..

Nu aveam cuvinte, nici Rafi. Am iesit repede din camera, plangand, l am luat cu mine pe Rafaelo si am mers in camera mea. Avea lacrimi in ochi. Nu am spus nimic, ei logic ca au venit dupa noi implorand sa deschidem usa. Nu am facut o, oare asta faceau ei mereu cand lipseam? Si o trageau si asta era? Nu am cuvinte, de la tata nu ma asteptam niciodata.
- Crezi ca au facut asta in tot acest timp? zice el stergandu se de lacrimi
- La asta ma gandeam.. Nu am cuvinte, totul s a dus acum. Relatia buna cu tata cu siguranta nu o sa o mai am, probabil nici tu cu familia ta.
- Cu siguranta.
- Asta v a strica ceva intre noi?
- Nu stiu, noapte buna .
Nu mai zic nimic, plang incercand sa ma calmez, nu vreau sa ma vada asa Rafi, desii m a vazut, cazu asta este unul altfel. Imi dau seama ca tata avea nevoie de o persoana in viata lui, dar nu tocmai mama lui Rafi. Nu stiu ce a avut in cap. Nu pot sa dorm, asa ca ies pe tereasa.
- Aly vino aici, nu sta in frig.
- E ok, vin imediat. Aerul chiar m a ajutat.
Vine Rafi in spatele meu.
- Nici eu nu pot sa cred ce a facut mama, nu mi dau seama ce o sa se intample mai departe, dar totusi nu trebuie sa lasam asta sa ne doboare. Avem o varsta totusi.
- Chiar nu ma intereseaza de varsta pe care o avem, nu mi se pare normal ce s a intamplat. Si imi e frica sa nu devina totul urat.
- Sa speram ca nu.
Mergem inapoi si Rafi m a rugat sa stau cu el in pat. Si eu am nevoie de el. Nu vreau sa stau foarte apropiata, poate are nevoie de spatiu.
- Vino mai aproape. zice adormit dar nu ma misc, prefacandu ma ca nu l aud dar s a apropiat el de mine, si ma luat in brate ,nu stiu daca e ok dar am simtit fluturi in stomac. Am adormit asa si a venit dimineata cea grea. Ne am trezit si nu aveam niciunul chef de ceva, a trebuit sa coboram, avem nevoie de niste explicatii. Cred ca si tatal lui a aflat.
- Ne pare rau, nu voiam sa se intample asa. ~ spune mama lui, trista.
- Alice vom pleca intr-o ora, adu-ti bagajele jos.
Il ignor si Rafi ma strange tare de mana, in semn sa ma duc. Ma ridic nervoasa si pentru prima data il injur spunandu-i , mereu am facut o in gand sau pentru mine dar acum e prea de tot. I am spus sa se duca dracului, nu e o mare chestie dar qsta e cea mai frumoasa formula.
Rafi vine dupa mine.
- Gata, termina te cu toti nervii.
- Pe bune? Inceteaza sa ti pui o masca de indiferent. Stiu ca te doare!
- Ma doare dar nu arat.
- E uite ca eu o sa arat. Termina te tu cu toate vorbele astea.
- Bine hai odata sus.
- Voi cand plecati? Hm?
- Ma ignori? tot eu spun. Bine n ai decat, acum o zi spuneai ca ma iubesti dar normal ca ai mintit, cum faci cu toate. Stiai ca o sa ma atasez mult de tine, si ce crezi am facut, macar eu recunosc ceva si nu imi e frica sa ascund sau sa spun.
- Nu te ignor si nu este nicio frica, lasa ma cu toate astea, nu e nimic adevarat. Amandoi suntem in aceiasi situatie.
- Asta e ideea, Rafaelo. Cuplurile raman impreuna indiferent.
- ALY GATA.
Imi intorc spatele la el si mi fac restul bagajului. El vine la mine.
- Imi pare rau dar amandoi suferim acum din cauza parintilor nostri, stiu ce am zis, ca vreau o relatie serioasa si chiar vreau sa mi indeplinesc asta, dar am nevoie de timp. Trebuie sa ne despartim o perioada, doar pana trecem peste.
- Din cauza parintilor nostri te dai batut?
- Gata Alice.
- Normal ca e gata, nu inteleg cum de mi am pus atata incredere in tine. Nu uita serile in care mi spuneai ca te ai atasat de mine si cand vorbeam despre tot. Care e problema acum? Parintii nostri care nu gandesc. Si tu care renunti.
- Am zis gata. S a terminat.
Mi au curs lacrimi dar incercam sa le ascund, am vorbit cu prietena mea, nici ei nu i a venit sa creada ce a auzit. Am mers totusi cu acelasi avion. Locuri diferite, eu tot cu Rafi eram in spate insa eram mai in fata cu un scaun. Plangeam si era clar ca ma auzea, si a pus mana pe umarul meu dar in secunda doi i am dat o jos, crede ca ma poate ajuta asa? El ne a pus in situatia asta. Si logic parintii nostri. Oare ce o sa mai fie..?