Din perspectiva lui David
O sun din nou pe mama Rebecai
Eu: Dm puteți să-mi spuneți unde sunteți
Mr: Da cu Rebeca,str.flower,nr.235,sala23
Eu: Bine bine,vin într.o secunda
Peste 12 minute
Ajung acolo,waw o clădire imensa!nu părea a spital dar in fine,merg pe coridor,si intru in sala 23,Acolo Rebeca cu părinții ei si MAMA CU TATA
mr,R,tm,mm,tr: LA MUUUULLLLLTTTTIIII AAAANNNNIIII
DDDDAAAAVVVVIIIIDDDDD
Ma duc la Rebeca si o sărut iar ea îmi da un cadou
Eu: Vai doamne cee m-am speriat
Rebeca pov
Doamne ce lam speriat pe David!! Chiar a crezut in minciunica asta,hmm..inca un motiv,in care dovedește, ca ma iubește. Iam sărbătorit ziua lui david foarte frumos,a da eram intr-un centru de petreceri. Deci,David sa bucurat când ma văzut „bine" si ma sărutat. Ham....nu pot sa cred ce bine e cu David, cred ca el e alesul vieții mele.
Heii,gata si cu capitolul acesta,stiu ca a fost scurt,dar cam scos din aceea „nelamurire", nustu daca o sa mai postez pana Vineri,dar cred ca voi putea posta joi,dimineatza. Bine pupici continui la +10 voturi
CITEȘTI
Un simplu cuvânt..
FanfictionHello, asta este prima mea carte si sper sa va placa♥ Daca vreți sa știți cum o fata care nu suporta băieții ajunge sa se îndrăgostească de un baiat,iar un cuvânt i-a schimbat viață. Citiți cartea. Pupy♪
